L'Avant-garde

Un film din anul 2004, in care apare Traian Basescu lovind un copil in plina figura, a fost lansat pe piata in mijlocul campaniei electorale pentru prezidentiale, o campanie care se anunta din ce in ce mai dura.

Inregistrarea video este facuta publica joi, in Ziarul Gardianul, la numai o zi dupa ce Dinu Patriciu vorbise despre acest incident, in direct la Realitatea Tv.

Aflat la Ploiesti, in campania pentru alegerile din 2004, Traian Basescu este aratat in imaginile prezentate cum loveste un copil, dupa ce acesta ar fi strigat numele lui Ion Iliescu.

Traian Basescu era aplecat pe scena pentru a asculta cererea unei femei, iar in stanga acesteia se afla un copil, care pare sa aiba parte, la un moment dat, de un tratament plin de brutalitate din partea actualului sef al statului, fiind lovit direct in fata.

Traian Basescu: "M-a injurat copilul, a facut ceva?"

Aflat in direct la Realitatea Tv in momentul in care filmul a inceput sa fie difuzat pe posturile tv, Traian Basescu a fost luat prin surprindere si a cerut timp pentru a da o explicatie oficiala referitoare la incidentul prezentat.

"Nu inteleg ce spune doamna. Va asigur ca o sa ma uit si o sa va dau o explicatie. Nu stiu daca e trucaj, nu pot afirma asa ceva. A zis copilul ceva? A vorbit urat? Va asigur ca voi da o explicatie publica. Sunt destui care ma injura pe unde ma duc.

Nu imi dau seama. De ce nu a spus Patriciu atunci? Trebuie sa vedem, m-a injurat copilul, a facut ceva? Hai sa vedem despre ce este vorba. Lasati-ma sa vorbesc cu cei care au fost cu mine", a fost prima reactie a lui Traian Basescu, la Realitatea Tv, cu privire la gestul de acum cinci ani.

Intrebat ce crede ca s-ar intampla in Occident daca un sef de stat ar fi lovit un copil, Basescu a raspuns scurt: "Nu stiu, greu de spus. Nu stiu daca acel copil nu a vorbit urat femeii". - Sursa: Ziare.com

"A fost o lovitura ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna "Bai pleaca, mars!"

Jurnalul National prezinta un interviu cu minorul despre care se spune ca a fost lovit de seful statului. Acum adolescent, protagonistul evenimentelor din 2004 sustine ca nimic n-a fost trucat, dar si ca nu a fost marcat de lovitura primita atunci.

Intervenind telefonic la OTV, Bogdan Istratoiu a declarat ca imaginile prezentate in media de la mitingul din Ploiesti din 2004 nu sunt trucate.

El a povestit ca a mers la acel miting electoral impreuna cu mama sa fiind atras de concertul ce urma sa aiba loc la finalul acestuia.

Bogdan Istratoiu a declarat ca la mitingul respectiv a fost prezent pe scena, in preajma lui Traian Basescu, aproximativ o ora. in momentul in care a incercat sa-i adreseze cateva cuvinte acestuia, ceva legat de Ion Iliescu si Adrian Nastase, din cauza emotiilor, s-a fastacit si, din cate isi aduce aminte, a zis ca Iliescu si Basescu nu sunt buni. Traian Basescu a comentat momentul invocand faptul ca, in general, "copii spun lucruri traznite, nu-i luati in seama", dar vizibil iritat l-a luat de brat si l-a coborat de pe scena.

Regretand gafa comisa, Bogdan a ramas langa scena, dorind sa ceara scuze lui Traian Basescu si, sperand sa obtina un autograf, pe palma, din partea acestuia. Bogdan spune ca a sesizat ca Traian Basescu, obosit de campania electorala, era concentrat in discutia pe care o avea cu doamna care-i solicita ajutorul, ca prezenta sa il inoportuna si ca palma pe care a primit-o a venit oarecum firesc, ca o incercare de-a scapa de el, intr-un fel sau altul .

"A fost o lovitura ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna "Bai pleaca, mars!". Pe moment m-am simtit mandru, onorat, eram un copil, eram fericit, fusesem bagat in seama de un om important din stat. Nu mi-a zis nimic, dar zambea. Am zambit la randul meu", spune Bogdan. - Sursa: www.agenda.ro/

In continuare va prezint cateva mesaje venite din partea simpatizantilor lui Basescu, culese de pe site-ul www.agenda.ro. Ca de obicei gherila PDL e la datorie, aratandu-ne ca singurii vinovati pentru pumnul incasat de copil sunt mogulii si Ion Iliescu...

Mare cacat! Si ce daca l-a lovit? Orban a dat peste o fetita cu masina si n-a patit nimic! Iliescu a chemat minerii in Bucuresti si n-a patit nimic! Remes a luat mita si n-a patit nimic! Nastase a fura cu doua maine si pana la umar si n-a patit nimic! Cand o sa pateasca astia ceva puteti comenta de faza asta! Pana atunci las'n pana mea de treaba si aveti grija sa nu iasa Geoana, marioneta bunicutei comuniste!

***
Cu imbranceala asta vor sa-l rupa !!!!! ABURELI suntem satui de mizeriile astea aruncate pe piata de contracandidati,nerelevant si in plus jenant,era o treaba daca aprea filmul inaintea campaniei,toate atacurile acestea nu fac decat sa intareasca poporul sa-l voteze !!!

***
Va dati seama de ce este in stare domn Geoana si alianta lui .....chiar pana la nivelul asta au coborat ??? Chiar nu mai au alte resurse sa il atace pe Basescu ? RUSINOS !!! Se vede de la o posta ca e TRUCAT !!! Nu trebuie sa ai ochi de vultur ca sa iti dai seama .......rusine sa va fie !!! ABIA ASTEPT SA VA IA BASE PE SUS !!!

***
Unde rahat a fost acest filmulet tinut pana zilele acestea? De ce a stat 'ascuns' 5 ani de zile? Vai si amar, PSD/PNL-istilor, sunteti buni doar sa aruncati cu noroi, sa mintiti si sa va faceti de ras peste tot unde va duceti. Niciodata nu am suportat PSD-ul, nu ii suport si nu ii voi suporta vreodata, cel putin atat timp cat tonul il va da Iliescu!
Ca o conluzie, PSD si mai nou PNL, sunteti niste gunoaie ordinare si de abia astept sa vi-o luati in freza si in acest tur 2 ;) Basescu PRESEDINTE!

***
Mai lingaiolor de PSD-ist cind primwsti o palma nu cred ca incepi sa rizi,chiar atit de prosti sunteti ,voi ce care va intitulatifrontul revolutionar cind a fost revolutia voi at-i fost pe tunul ,lui taicato si veniti sa dati voi lecti la prostime,se vede clar ca nu sunteti frontul revolutionar ca nu at-i apra atita pe comunisti de Gioana si alianta lor,este o rusine pentru Timisoara ca i-i aparati atita pe acesti comunisti.Pentru ce au murit acei oameni ca sa vina la putere iar Iliescu cu satra lui. Am votat cu Crin dar m-a dezamagit cu aceasta alianta si-a tradat adevarati liberali .Liberali adevarati nu vor vota niciodata cu Gioana al vostru ca se vede clar ca sunteti pusi de Psd. Nu vedeti ca acum sa scos intentionat acest film sa fie tras la raspundere si cei care la-u tinut ascuns si sa se faca verificari,Ce cauta un copil de 10 ani acolo,ce stia el de politica si de presedite,nu mai fiti asa de fraieri

Unele femei sunt luptatoare si reusesc in viata prin forte proprii. Alte femei au nevoie de sprijin ca sa reuseasca. Unele femei traiesc in umbra sotilor lor in jurul casei, iar alte femei fug de acasa de frica. 74 de femei au fost omorate in bataie de partenerii de viata din 2008 pana azi. 5600 de femei mor din cauza cancerului de san.

Ce legatura are asta cu Mihaela Geoana? Are. Din 2001 coordoneaza Fundatia Renasterea si s-a implicat in Fundatia Crucea Rosie devenind presedinte in anul 2007.

Mihaela Geoana s-a nascut sa fie Prima Doamna poate mai mult decat Mircea Geoana presedinte. Ma uitam lung la poza dansei si ma gandeam cum sa incep. Poate ar trebui sa spunem ca e arhitect si n-a reusit sa deseneze decat un „boutique” pe Calea Calarasilor, caci in scurt timp a plecat impreuna cu Mircea in Statele Unite. Poate vocatia si-a descoperit-o chiar acolo socializand si mentinand relatii si prietenii.

Poate e pur si simplu ceva ce simte nevoia sa faca. Din credinta. Dintr-o viziune umanista asupra lumii. Cert e ca nu face rau. Carcotasilor le spun ca nu foloseste bani publici. Abia anul acesta fundatia Renasterea a devenit de utilitate publica, dar asta nu inseamna ca primeste fonduri de la buget ci ca a pastrat un sediu din proprietatea RAPPS.

Mentalitatea asta probabil ca nu vine de pe la noi ci a fost cumva importata de prin State din visul american cu „white picket fences” cu femeile acelea aranjate care gatesc curcan, au grija de copii, plateaza flori in curte, socializeaza cu alte sotii si fac acte de caritate duminica si de sarbatori. Poate ca visul american e visul de aur al socialismului.

Mihaela Geoana recunoaste deschis ca prieteniile te duc acolo unde relatiile de serviciu nu te pot duce. Chiar si pe aici prin Romania, Mihaela Geoana a incercat sa pastreze acelasi stil de socializare pacifista cu sotiile demnitarilor. Cea mai buna prietena ii este Cristiana Copos, o doamna la fel de implicata in aceste activitati. Doamna Copos este membru fondator: Societatea Romane de Senologie, Fundatia Romana de Resuscitare, al Fundatia Romtransplant, Liga de Sanatate Mintala. Este presedinte Fundatia Ana, Vicepresedinte Fundatia Renasterea, Vicepresedinte Fundatia pentru Copii Ronald Mc Donald's.

Despre Mircea Geoana, sotia sa ne spune ca e un om bun care nu suporta conflictele. Poate asa e. Experienta ne invata ca in tara asta daca nu „faci gura” esti luat de prost.

Sunt curioasa cum o sa ne mearga cu „prostanacul” ca destul ne-a mers rau cu desteptii astia...

Stanga a avut in decursul istoriei numeroase forme, de la cele mai apropiate de centru, pana la cele mai extreme. Ba chiar a fost acuzata ca a disparut, ca nu mai exista nici o diferenta intre ea si dreapta. Ceeace nu este prea departe de adevar, atunci cand in unele tari stanga, in ipostaza ei social-democrata, isi abandoneaza principiile fondatoare si face concesii liberalismului. La noi in tara, social-democratiei i se face in plus si reprosul, deseori nejustificat, ca nu reuseste sa se alinieze la nivelul social-democratiei occidentale. Dar care sunt caracteristicile acestei ideale social-democratii nu ni se precizeaza niciodata. Si ar fi greu sa o faca cineva, atunci cand stanga socialista franceza, laburista britanica sau social-democratica germana, isi cauta fiecare bajbaind calea menita sa-i readuca stralucirea de odinioara. Un articol aparut in ziarul “Le Monde” (25.XI.2009) demonstreaza ca, cel putin in Franta, se incearca gasirea de noi solutii pentru iesirea din criza politica a celui mai mare partid al stangii europene. In cele ce urmeaza, redau pasagiile semnificative din acest articol semnat de Geraud Guibert si Lucile Schmid, care in unele privinte, ar putea fi luate in
consideratie si de social-democratii romani. N. R.

Lumea se schimba. Trebuie sa schimbam si socialismul ? Am intrat intr-o lume diferita, in care se pun doua probleme majore: cea a limitelor – la extinderea pietelor, la amprenta ecologica, la impactul lumii virtuale, la dezechilibrele demografice; si cea a raportului dintre individ si colectiv, a relatiei dintre Nord si Sud, cea intre generatii sau a imperativului mixajului social in spatiul locuit, in urbanism, in educatie.

In aceasta lume incerta si schimbatoare, social-democratia este depasita si, totodata, patetica. Ea a devenit o gandire moale, asimilata unor practici politice putin eficiente sau cu compromisuri. I se reproseaza, la gramada, decalajul intre cuvinte si fapte, lipsa unei veritabile viziuni si, mai ales, ca se agata de maruntele privilegii ale puterii. Numeroasele sale infrangeri electorale, dintre care cea mai usturatoare a fost cea a SPD in Germania, a aratat vanitatea unei strategii de castigare a puterii fara un fundament ideologic. Iar fara asta se va ajunge numai la disparitia sa din urnele de votare. Astazi nu trebuie sa se aduca modificari socialismului, care ramane postamentul major al unei conceptii despre lume opusa liberei legi a banului, ci sa trecem la alt socialism.

Valorile sale raman actuale, dar nu mai pot fi formulate la fel. Amenintarile ce plutesc asupra planetei si asupra speciei umane obliga la reconsiderarea naturii, nu ca un element ce trebuie domesticit, ci ale carui elemente trebuie sa se puna in echilibru, conditie esentiala a emanciparii. Solidaritatea trebuie de acum sa tina seama de obiectivul respectarii limitelor planetei, iar apropiata conferinta de la Copenhaga are din aceasta cauza o importanta cruciala. Democratia trebuie sa ia in consideratie interesele tineretului si ale generatiilor viitoare. Progresul nu poate fi conceput decat punandu-se problema excesului de consum al unei mici minoritati in detrimentul majoritatii, precum si a risipei in locul unor investitii cu adevarat utile si compatibile ecologic.

Socialistii au suferit in acesti din urma ani de pe urma decalajului dintre valorile afirmate intr-un mod oarecum abstract, si o lista de propuneri, deseori utile, dar care nu pot constitui liniile de forta menite sa dea un sens. Noul model de desvoltare furnizeaza cadrul ce poate contribui la aceasta articulare. Ecologia trebuie sa devina unul din principalele puncte de intrare, dar – contrar celor sustinute de dreapta, gandirea ecologica nu poate fi desprinsa de lupta contra inegalitatilor sociale. Aplicarea, de pilda, a unui impozit pe degajarile de CO2 s-a dovedit o masura social nejusta si, in cele din urma, ineficace ecologic.

Sunt mai multe conceptii ideologice ale ecologiei, ceeace explica de ce ea nu poate singura sa defineasca organizarea societatii. A schimba socialismul inseamna insa a folosi rascolirea pe care o provoaca cerintele ecologice, pentru ca, pe baza valorilor sale, sa se defineasca contururile unui model de desvoltare in contrast cu cel actual. Acest demers ar avea in plus avantajul de a usura unificarea indispensabila a stangii. Actualitatea recenta a aratat in ce masura un clivaj bine definit fata de dreapta isi pastreaza pertinenta, desi azi intreg spectrul politic se pretinde ecologist.

Un model de desvoltare social si ecologic cere regandirea hotarata a sferei relatiilor de piata. “Munciti mai mult pentru a castiga mai mult” e o lozinca ce duce la degradarea continutului muncii (hartuire, stress, sporirea sinuciderilor la locul de munca), extinderea lucrului dumineca, acordarea de sume masive pentru salvarea bancilor fara preocupare pentru ca acestea sa-si schimbe sistemul, ceeace creaza conditiile unei viitoare noi crize. Toate acestea merg in acelasi sens: mentinerea si extinderea relatiilor de piata la toate domeniile vietii, utilizand pentru asta si banii contribuabililor. Pentru a inversa cursa spre exploatarea tot mai intensa a resurselor naturale, trebuie din contra sa se lucreze “mai bine”, sa se lase timp si spatiu, sa se ia in cont si sa se garanteze duratele lungi.

Protectia planetei se refera la bunurile publice mondiale – aerul, apa, climatul – ceeace obliga la redefinirea articulatiei intre individ si colectiv. Masurile de sporire a protectiei termice a cladirilor se aplica mai ales celor bogati, lasand neatinse casele celor saraci, care nu au fondurile necesare pentru efectuarea lucrarilor. In domeniul locuintelor , ca si in alte domenii, e necesara o reformulare a dreptului de proprietate pentru a-l face compatibil cu exigentele ecologice si sociale ale acestui secol.

In fine este urgent sa se inteleaga ca cei bogati si puternici au o datorie ecologica fata de restul populatiei. Astazi clasele sarace si mijlocii sunt cele care platesc tranzitia la metodele ecologice, iar nu categoriile cele mai favorizate sau intreprinderile. Acestea din urma beneficiaza fie de scutul fiscal, fie de scutirea impozitului profesional. Socialistii au propus o reforma de impozitare a nivelului de poluare, mai mare a firmelor si mai mica a locuintelor.

Ne gasim in fata a doua sfidari: una ideologica, caci confruntarea intre dreapta si stanga in aceste probleme este centrala, si una de punere in aplicare, ceeace presupune edificarea unui nou raport de forte ce inverseaza modul de dominatie traditional. Iata de ce dorim o noua viziune socialista, care sa se bazeze pe o regandire in profunzime a evolutiei capitalismului, articuland socialul cu ecologia, dar si o economie “reumanizata” bazata pe o scala a perioadelor lungi de timp. E momentul ca sferele umanitatii si al dezinteresului sa limiteze domnia finantelor!

Stire din ziar : A fost construita marea nava de croaziera X , dar santierul naval nu mai are comenzi, muncitorii vor fi concediati. Si asta e un lucru 'rau". De unde sa incep : mai intai munca a fost degeaba, apoi sistemul care cere oamenilor sa munceasca degeaba pentru a trai. Cum degeaba ? Nevoie reala pentru nava aia nu exista. 80% din ce lucram e la fel ca nava aia. Am putea munci mai putin si trai mai mult. Si relaxati fara sa ne batem intre noi pe slujbe care nu fac decat sa transforme planeta in nave de croaziera - si dupa un timp in gunoi. Cate zeci de mii de oameni - de la mineri la ingineri au lucrat la nava aia. Pentru ce ? De placere ? De ce atunci ? Nevoie reala pentru ea nu exista - exista nevoie economica - in "economia" nebunilor.

"Extraterestrii". Ni-i inchipuim ca fiind mult avansati fata de noi, tehnologic, si in modul cum se poarta unii cu altii. Au niste super orase - unde ne inchipuim au toti loc, si toti beneficiaza de tot ce le poate oferi tehnologia pe care au inventat-o. Nu exista "saraci", si toti lucreaza impreuna - de placere.

Nu sunt impotriva "Utopiei" sau "stiintei":



Daca oamenii pot construi un asemenea oras, fara sa-i oblige nimeni, apoi sa fie tot al lor, sa locuiasca acolo fara probleme si fara bani, foarte bine.

Daca pot sa o faca fara sa existe sclavi sau angajati - care au de ales intre a muri sau a-si vinde viata, in nici o etapa a procesului de productie. Doar oameni care spun "hai sa facem asta, pentru noi, asa avem chef". De asemenea daca pot sa obtina tot otelul si betonul, apoi toate materialele - fara sa distruga tot in jur. Sau sa inventeze ei altceva. Lucrul asta - grija fata de "natura", apare cu siguranta - daca fac treaba de placere. Dupa ce si-au asigurat cele de baza si au timp liber.

Nu in mod capitalist, nici comunist. Singura diferenta intre astea doua - cine foloseste in final constructia, in rest nu-i intreaba nimeni pe lucratori daca vor sau nu sa construiasca. Daca au ceva de spus cand li se cere sa dinamiteze un munte pentru a extrage minereu. Legatura fiind taiata demult, neavand sansa sa experimenteze viata in cea ce numim "natura" - probabil nu au nimic de spus. Oamenii nu au nevoie de ordine pentru a participa intr-un proiect de care sunt interesati. Pot accepta si conducerea unuia care stie mai mult - daca le place ce fac, si nu o fac pentru a supravietui. Comunismul - o idee foarte buna. Sa muncim pentru noi. Cred insa ca trebuie sa ne oprim la a munci pana avem toti lucrurile de baza (hrana, haine, apa, adapost, obiecte folositoare) - in rest oamenii trebuie sa fie liberi, sa hotarasca singuri daca vor mai mult si muncesc pentru mai mult. Asociindu-se cu altii care vor si ei acelasi lucru. Sau multumindu-se cu mai putin, si doar sa "traiasca" - cea ce amanam pentru "la pensie". Contrar asteptarilor - nu, oamenii lasati liberi nu vor dormi si vor astepta sa moara, "de plictisela". Dupa un timp se vor trezi la viata, vor crea, lucra si inventa doar pentru a fi apreciati. Vor avea timp sa-si cunoasca vecinii, orasul, tara, va exista din nou sentimentul de "noi". Acum sunt considerati "inferiori". Nu mai exista un "trib", "noi", exista doar "civilizatie" si "inferiorii" trebuie s-o suporte, "pentru progres". Ai nabii, ar trebui sa fie si recunoscatori, "li se da" de lucru !

Aici - despre creativitate:
Fericire fara bani - blog

Doar daca oamenii au chef - creeaza tot orasul ala. Toti inventatorii - lucrau din pasiune. Einstein - nu a muncit niciodata. Cultura masinii spune : "cum sa nu , vedeti cat a scris, si cercetat". Realitatea : a facut toate acele lucruri de placere. Aia era pasiunea lui. Nu se poate numi "munca". Copii care se joaca si construiesc o "cazemata". Nu "muncesc". Decat privita prin prisma prin care masina vrea sa vedem viata - pare "munca". Apoi li se imparte timpul in : joaca, scoala, etc etc...

Vedeti orasul de mai sus ? Nu asta cauta oamenii. Cauta comunitate, libertate. Nimeni nu o sa zica : "vreau orasul acela, nu-mi pasa daca sunt un sclav, ma bat cu toti din jur pentru o slujba pe care o urasc". "Nici macar nu am voie sa locuiesc acolo - daca nu platesc o gramada, eu si altii l-am construit si nu e al nostru, dar nu conteaza, e visul meu orasul ala !". Cine ar gandi asa? Asta ar arata o boala psihica. "Utopia" nu are cum sa fie in "afara noastra". S-o cautam cum cautam "fericirea" - prin exterior, "trebuie sa fie pe undeva ascunsa"!

"The men where you live," said the little prince, "raise five thousand roses in the same garden−− and they do not find in it what they are looking for."
"They do not find it," I replied. "And yet what they are looking for could be found in one single rose, or in a little water."
"Yes, that is true," I said. And the little prince added: "But the eyes are blind. One must look with the heart..."

Antoine-de-Saint-Exupery-The-Little-Prince

A Hopi Indian named Sun Chief said:

"I had learned many English words and could recite part of the Ten Commandments. I knew how to sleep on a bed, pray to Jesus, comb my hair, eat with a knife and fork, and use a toilet. ... I had also learned that a person thinks with his head instead of his heart ".

"When Carl Jung, the great psychoanalyst, went to Taos Peublo in New Mexico in 1925, he met the chief of the native people, Ochwiay Biano. Biano told Jung that according to his people, the Whites were 'mad'-uneasy, restless, always wanting something.

Jung asked him why he thought they were mad, and the chief replied that it was because they thought with their heads, a sure sign of mental illness among his tribe. Jung asked him how he thought and he pointed to his heart. The response plunged Jung into a deep introspection that enabled him to see his race from outside himself and realize how much of the race's character was within him."

"As Columbus wrote of the Arawak (before murdering and enslaving them), "They are so ingenuous and free with all they have, that no one would believe it who has not seen it... Of anything they possess, if it be asked of them, they never say no; on the contrary, they invite you to share it and show as much love as if their hearts went with it..."

Ascent of Humanity

"The state of mind which enables a man to do work of this kind (inventing) is akin to that of the religious worshiper or the lover; the daily effort comes from no deliberate intention or program, but straight from the heart".

Albert Einstein

Dupa incheierea dictaturii comuniste se pare ca romanilor li s-a facut lehamite de femeia puternica din spatele barbatului puternic si au preferat sa ramana doar cu barbatul puternic. Asa se face ca dupa 1989 sotiile presedintilor s-au facut cumva nevazute, au aparut in general numai la votari sau la alte evenimente care le-au impus prezenta si atunci extrem de discrete pasind elegant de bratul sotilor.

Nina Iliescu este o doamna despre care nu stim prea multe. La fel de putine stim si despre Nadia Constantinescu si evident Maria Basescu este si ea un mister.
Acest lucru mi-a starnit curiozitatea si am incercat sa arunc o privire, poate tardiva, catre sotiile prezidentiabililor din 2009.

Ma opresc azi la sotia celui mai important pierzator al alegerilor. Ce stim noi despre doamna Adina Valean? Ca este europarlamentar, ca a terminat facultatea de matematica si apoi s-a specializat in siguranta nationala si ca este membru in PNL din 1999.

Am inceput cercetarea chiar de pe site-ul doamnei Valean : www.valean.eu si trebuie sa marturisesc ca mi-a placut. Doamna Valean a lansat o serie de filmulete pe care le prezinta chiar dansa despre activitatea in Parlamentul European, structura Parlamentului, legi adoptate si altele.

Mai jos aveti ultimul episod din Eurocast– al patrulea. E drept, nu prea m-a incantat abandonarea initiativei mai ales ca a coincis cu momentul iunie 2009 si miroase mult a campanie electorala.



In rest Adina Valean a redactat un raport pentru reducerea tarifelor in roaming, idee adoptata de Parlamentul European, iar in prezent este implicata intr-un proiect de pentru garantarea liberului acces la internet si limitarea ingradirilor din mediul online. Acest proiect Telecom va fi votat chiar luna aceasta la Strasbourg.

Un articol mic-mititel , dar extrem de expresiv este acesta. Raspunsul este: nu, nici mie!

Daca ne uitam la activitatea parlamentarilor nostri dragi observam totusi ca EBA(!!!) despre care nici nu credeam ca stie sa scrie, a avut mai multe interventii in dezbaterile din plen decat doamna Valean (e corect, nici nu trebuie sa scrie ca doar vorbeste).

Altfel, Google e destul de zgarcit in rezultate pentru doamna Valean ceea poate nu e un lucru rau. Poate sa insemne si ca omul a stat in banca lui si si-a vazut de treaba.

Iata ce ne spun astrele despre data de nastere a Adinei Valean : 16 Februarie – in afara ca e ziua ceferistilor - Persoanele nascute pe data de 16 februarie sunt indivizi spirituali, curajosi si demonstrativi care insufletesc orice actiune la care iau parte. Ei admira spontaneitatea si nu le place sa aiba un comportament fortat, masurat sau constrans. De asemenea, ei recunosc din instinct ca flexibilitatea este esenta vietii in timp ce dificultatea si blocajul reprezinta incapacitatea de a schimba. Temele nasterii, renasterii, fundamentarii si inovatiei – pe scurt, toate felurile de inceputuri – sunt esentiale pentru vietile lor.

Pentru toate acestea ii urez doamnei Valean numai bine si ii dau un 10 intre sotiile de fosti potentiali presedinti.

Acum că tocmai se cunosc rezultatele alegerilor, Traian Băsescu şi partidul său, PDL, au şi început cu tunurile pe Crin Antonescu şi PNL pentru a încerca să obţină recomandarea de vot a acestora pentru turul doi. Când s-a văzut pierdut şi abandonat de parlamentarii pe care i-a dispreţuit atât de mult în timpul mandatului său, a trecut la contraatac.

Ieri, Traian a susţinut o conferinţă de presă în care a afirmat că niciodată nu s-a gândit să negocieze cu nimeni voturile şi că acestea nu sunt monedă de schimb în pacturile postelectorale, bla, bla... Adică, a încercat ceea ce noi, spaniolii, numim „darle vuelta a la tortilla” (a întoarce omleta). În realitate, a rămas singur în faţa celorlalţi, sau, cinematografic vorbind, a rămas „singur în faţa pericolului”, precum Gary Cooper, şi cum nimeni nu vrea să negocieze cu el a încercat să răstălmăcească în favoarea lui situaţia în genul eu nu negociez cu nimeni, a negocia înseamnă lipsă de respect faţă de români.

Această strategie tipică a manipulatorilor politici de teapa sa este consecinţa propriei disperări. Dispreţul constant faţă de Parlament în timpul mandatului său se întoarce acum împotriva lui. După cinci ani de guvernare absolutistă, în care i-a folosit pe ceilalţi pe post de hârtie igienică, va trebui să se confrunte cu situaţia de a ieşi, aproape cu siguranţă, pe uşa din dos a Palatului Cotroceni, astfel ca înlocuitorul său să poată (să sperăm că va dori) să scoată la lumină toate zoaiele din mandatul său.
Victoria lui Băsescu a fost o victorie epirică, precum cea a regelui Epirului care i-a învins pe romani, cu preţul pierderii întregii sale armate. Următorul atac al legiunilor, cel de pe 6 decembrie, poate însemna o simplă plimbare în pas cadenţat.

Ieri, Partidul Naţional Liberal şi maghiarii din UDMR au anunţat un acord cu PSD pentru ca, dacă Goană câştigă prezidenţialele, Klaus Johannis, actualul primar al Sibiului, să fie numit prim-ministru, punând astfel capăt crizei. Guvernul va fi sprijinit de coaliţia formată de toate partidele opoziţiei parlamentare, exceptând Partidul România Mare (care a afirmat, prin liderul Tudor „că niciodată nu va sprijini un german”), dar incluzând minorităţile etnice. Astfel, lupta între Parlament şi Băsescu, după ultima moţiune de cenzură, se va termina, dacă lucrurile vor fi aşa cum par, în favoarea primului, prin trimiterea acasă a celui de-al doilea.

Publicat de Monica
http://viataecinema.blogspot.com/

Sunt agresată de limba de lemn a corporaţiilor. Nu o mai suport, îmi face greaţă atât ea cât şi cei care o folosesc până se rupe în coate. Ma deranjează că un popor (al nostru) care se ofensează atât de uşor când e vorba de însemnele sale naţionale, căruia orice critică ce i se aduce i se pare un atentat la identitatea naţională, e atât de neglijent şi de aservit când e vorba de limbaj. Toate popoarele au ştiut să limiteze invazia de americanisme specifice muncii cu calculatorul (era să scriu computer) sau lucrului într-o multinaţională, să traducă ce se putea, ce nu, nu (pentru că şi puritanismul gen Şcoala Ardeleană, în care se „latiniza” fără noimă orice cuvânt suspect de a nu avea amintita origine, mi se pare la fel de ridicol). Nimic mai adevărat că o limbă e vie şi cu cât e mai deschisă spre diverse infuenţe (vezi limba română, atât de îmbogăţită de toate etniile care au lăsat amprente neşterese şi binevenite în dicţionare) e mai bogată, mai expresivă, mai senzuală. Probabil că trăim acum ceea ce s-a mai întmplat la începutul secolului XX când „ai noştri tineri” se întorceau de la Paris, exagerând cu franţuzismele, ca să pară mai deştepţi.

În prezent, nu numai că importăm fără cel mai sumar filtru o serie de cuvinte străine, dar chiar râdem de ne prăpădim atunci când cineva alege să folosească versiunea românească a vreunui cuvânt englezesc. De pildă, nu e fain deloc să spui „internet fără fir”, deşi exact acest lucru înseamnă în engleză cuvântul „wireless”, pe care tinerii capitalişti îl folosesc cu mândrie. Fie vorba între noi, mie mi se pare mult mai de râs să spun „daunladeaza-mi, te rog, şi mie asta!” (habar nu am dacă am scris corect, accept critici). Şefa mea nu spune niciodată în şedinţele de sumar de la serviciu „ne-ar trebui un material de rezervă”, ci o dă întruna cu „ne trebuie un backup”. Mai nou, în drum spre muncă, în cartierul multinaţionalelor care se construieşte cu râvnă în Pipera, mă întâmpină un panou imens cu o reclamă la un nou restaurant gen împinge-tava, mai modern, ce-i drept, dar tot împinge-tava. Reclama redă agenda unui angajat din zonă în care apare scris: 11.30 Brainstorming, 12.00 Meeting... 13.00 Lunch... Nimic în limba română, fraţilor! Dacă la „brainstorming” mai am şi eu ceva dubii, considerând că se poate găsi un termen mai inspirat decât furtună de idei, mă scoate din sărite că „meeting” nu se traduce cu „întâlnire”, iar „lunch”, cu mioriticul „prânz”. Cât despre team-buildinguri, cred că jumate din cei care merg la ele nu ştiu exact ce înseamnă, etimologic vorbind, dar dă-i înainte, vine din America? E bun!

E umilitor să nu ştii să foloseşti calculatorul atunci când interfaţa este în limba română, când în loc de „Tools”, care ai şti într-o secundă la ce foloseşte, îşi apare în faţa ochilor „Instrumente” şi te uiţi ca viţelul la poarta nouă. Iar asta este cea mai mică dintre încurcăturile în care te bagă un „word” în română. Funny, nu? Ăăăă, pardon, amuzant, nu?

Pentru cei mai mulţi dintre noi, epoca comunistă a însemnat şi folosirea până la exasperare a unui limbaj limitat, a unor sintagme predefinite pe marginea cărora se construia un întreg discurs. Nici atunci nu s-a tradus „colhoz” sau „stahanovism”, dar de ce criticăm epoca aceea dacă acum înghiţim la fel de pe nemestecate limba de lemn a altui imperiu?