De la căderea zidului Berlinului, lucrurile s-au schimbat mult în rău. De atunci, Capitalismul, arborând drapelul triumfului asupra umanităţii, şi-a extins plaga pe pământ sub formă de foamete, invazii, distrugerea planetei, impunerea unei forme unice de gândire. Toate astea fără să se mai împiedice de lumea socialistă în dorinţa lui de exploatare.
Douăzeci de ani mai târziu, Capitalismul şi-a arătat adevărata faţă, într-o lume a crizei globale în care muncitorii şi-au văzut pierdute drepturile câştigate de-a lungul unui întreg secol XX, în care legislaţia internaţională s-a transformat într-o bucată de hârtie udă pe care Statele Unite sau oricare altă putere occidentală nu se obosesc să o respecte.
Am început acest articol vorbind despre marii criminali care s-au reunit pentru a sărbători triumful Capitalismului. Reprezentanţii politici ai ţărilor care apără sistemul în care doar bogaţii au drepturi, care bombardează şi omoară mii de oameni nevinovaţi atunci când e vorba de petrol sau alte resurse care le fac cu ochiul, care îi deţin în închisori ilegale pe cei care opun rezistenţă planurilor de dominaţie planetară, care, în definitiv, susţin acest sistem criminal - capitalismul.
La petrecerea de la Berlin, toţi au mâncat, au băut, au aplaudat, dirijaţi de către sponsorii lor, pentru că, la urma urmei, sunt produsul democraţiei finanţelor, al bancherilor, al capitaliştilor, o lume în care, dacă nu ai bani pentru publicitate nu poti ajunge congresman, unde dacă finanţiştii nu îţi împrumută capital nu îţi poţi susţine campania electorală, unde există alte ziduri invizibile pe care le pot trece doar cei aleşi. După căderea zidului Berlinului şi consecinţele sale nefaste, trăim într-o lume în care deciziile se iau din elegantele birouri multinaţionale şi unde poporul există doar ca parte a unui ritual simbolic, democraţia reprezentativă (UE este cel mai bun exemplu în acest sens, unde organul executiv, Comisia europeană, nu e aleasă de europeni şi unde preşedintele Comisiei e ales de către interesele membrilor săi, fără nici un fel de participare din partea cetăţenilor Uniunii Europene).
Aşa cum spune Alicia Sturze (ziaristă care scrie pentru publicaţia bască Gara), în numărul din 9 noiembrie 2009, din 1961, anul construirii zidului, presa capitalistă l-a ţinut printre subiectele sale preferate, iar când, pe 9 noiembrie 1989, a fost dărâmat, a fost vândut (acesta este verbul care defineşte cel mai bine informaţia capitalistă) ca înfrângerea definitivă a comunismului, ca pe o demonstraţie a „sfârşitului istoriei”, teoretizată de intelectualul salariat al multinaţionalelor, Fukuyama.
Totuşi, căderea zidului Berlinului a avut consecinţe enorme pentru populaţia lumii şi 20 de ani mai târziu, realitatea crudă nu mai poate fi ascunsă, deşi mediile capitaliste încearcă acest lucru. Azi mor de foame mai mulţi oameni ca oricând. Azi sunt asasinaţi în bombardamente şi invazii săvârşite de armatele primei lumi numeroase persoane. Azi, muncitorii îşi văd diminuate drepturile în fiecare an, iar mediul înconjurător este agresat. Imperiul nord-american, cel care comandă, în realitate, în acest sistem de presupusă libertate care se numeşte capitalism, a rămas fără rival în lupta sa pentru a domina şi controla bogăţia, gândirea. După victorie, şi-a trimis armatele de şacali să jefuiască planeta (în serviciul lui se numără sclavii din UE şi ţările ţinute în gheare în schimbul finanţării).
În cei 27 de ani cât s-a menţinut zidul berlinez, au murit doar 79 de persoane, despre care au grijă să ne informeze până la saturaţie că au fost victime ale comunismului. Între 1989 şi 2007 au murit 15.000 de imigranţi la frontierele Europei. De moartea acestora sistemul capitalist nu se simte cu nimic vinovat. Iar în Uniunea Europeană e liberă doar pentru circulaţia capitalului, a firmelor şi a mărfurilor, nu şi a persoanelor care fug de mizerie şi de războaiele pentru care Europa, este, fără îndoială, responsabilă.
La 20 de ani după căderea zidului, există mai multe ziduri ca oricând, ridicate din piatră sau din interdicţii, din arme sau din minciuni. De exemplu, zidul care separă Ceuta şi Melilla (oraşe din Maroc care aparţin Spaniei) de restul Africii sau cel ridicat în strâmtoarea Gibraltar, unde mor anual sute de persoane. Sau zidul de 2.700 km care îi separă de Sahara pe „indezirabilii" ce doresc independenţa acestei ţări şi nu anexarea ei la Maroc. Sau zidul ridicat de Israel pentru a separa teritoriile furate palestinienilor. Sau, de exemplu, zidul mai lung de 1.000 de kilometri construit pentru a frâna imigraţia dinspre Mexic spre SUA şi care provoacă anual 400 de morţi.
Gardul de la Melilla ce separă oraşul spaniol din Maroc de restul Africii
Există apoi alte ziduri despre care aproape că nu ştim nimic, cum ar fi „zidul Berlinului Asiei”, de 2.900 km dintre India şi Pakistan, susţinut, cum altfel, de SUA şi de marionetele sale europene, bariera de securitate din Arabia Saudită, de 9.000 km, zidul antiimigraţie dintre Botswana şi Zimbabwe, cele din interiorul Bagdadului de după invazia americană, cel care separă Ciprul în două, sau milioanele de forme de urbanizare existente în toate oraşele, în care doar anumite tipuri de persoane, cele cu bani, pot intra.
Azi, există mai multe ziduri decât oricând în istoria umanităţii. Căderea zidului Berlinului în 1989 a fost punctul culminant al unui proces în care Socialismul (unii dintre conducătorii săi) s-a predat, puţin câte puţin, capitalismului, prin urmare, acelui sistem care separă atâr de mult săracii de bogaţi, exploatatorii de exploataţi, posesorii de drepturi cei cei care nu le posedă, acelui sistem care a învins lent societatea care propunea egalitate şi solidaritate între oameni. A căzut zidul, dar lumea s-a convertit într-un zid uriaş, acelaşi care a existat înainte de 1917, când mii de muncitori şi de ţărani l-au dărâmat.
După 20 de ani de jaf neoliberal, rezistenţa nu a scăzut în intensitate. China încă rezistă, America Latină ridică glasul împotriva imperiului nord-american, în timp ce acesta se pregăteşte pentru noi agresiuni. E paradoxal că marii criminali ai lumii celebrează la Berlin triumful capitalismului, sistemul marilor ziduri, unele vizibile, altele simbolice (dar care ucid la fel de mult), în timp ce lumea suferă cea mai mare criză a istoriei, iar sărăcia, foametea, inegalitatea, moartea şi distrugerile sunt mai ample ca niciodată.
În ţările din Europa de Est, unde înainte de 1989 exista o societate aflată în căutarea socialismului, azi toate sondajele indică faptul că nostalgia după acele vremuri domină. Unii s-au lăsat păcăliţi de minciuna promisă de sistem, cel capitalist, în care inechitatea şi exploatarea celor mulţi de către deţinătorii capitalului era, după părerea lor, doar propagandă comunistă. După 20 de ani, majoritatea germanilor, a românilor, a ungurilor, polonezilor, cehilor, sau bulgarilor, ca să nu mai vorbim de foştii sovietici, a învăţat pe propria piele ce i-a aşteptat dincolo de zidul care a căzut acum două decenii, dar care azi e, ce ironie!, mai înalt decât oricând...
19 comentarii:
Superb! Va felicit pentru acest articol. Cred ca este unul dintre cele mai bune articole publicate vreodata pe acest blog. Mai mult nu are rost sa comentez. Cine are ochi, sa vada!
Interesant... unele aspecte arata nostalgie fata de vremurile de dinainte de '89, desigur, nu impartasesc aceleasi trairi, cat si dispret pentru poporul evreu, care trebuie sa-si apere teritoriile din care li s-au furat sistematic bucatica dupa bucatica. In momentul in care ei decid sa-si recupereze teritoriile, se izbesc de condamnarile internationale. Sunt, clar, un popor neagreat, dar protejat de Cine trebuie. Inconjurati de inamici din toate partile, inferiori numeric la nu stiu a cata putere, rezista de mii de ani impunandu-si punctul de vedere. Dumnezeu e sus si vede, poporul Sau nu va pieri. Doar cei naivi se lasa manipulati... In rest tot respectul pentru acest articol...
Dar ce, s-au intalnit la Berlin, Mao, Stalin si Pol Pot?
Multumesc Jethro pentru aprecieri, dar in acest blog se publica, in general, articole foarte interesante. Iar pentru cineva care vine din afara, cum sunt eu, blogul ajuta sa aflam lucruri despre Romania care nu apare in mediile oficiale.
Pentru Emanuel
Independent de ceea ce se gândeşte despre Israel, atitudinea sa fata de palestinieni (fata de toti, nu doar fata de posibilii teroristi care pot sa existe printer ei) este criminala. Iar a construi un zid acolo nu este doar impotriva rezolutiilor internationale ci impotriva drepturilor omului.
Pentru anonim
Clinton si bufonii lui erau inconjurati de un zid de securitate (capitalismul nu e nimic altceva decat un system in care imparatul comanda iar bufonii, intre ei si presedintele actual al Romaniei, care nu stiu ce cauta acolo, danseaza in ritmul lui.
Asa cum spunea Jethro, cine are ochi, sa vada. Nu are nimeni nimic impotriva poporului evreu, ci impotriva politicii anexioniste israeliene, sprijinită suta la suta de un imperiu american agresiv care ataca si ocupa, iar apoi are tupeul sa ii considere teroristi pe cei care isi apara propria tara (a se vedea cazul Irakului). Ce face acum statul Israel (repet, nu poporul evreu) cu palestinienii pe care ii tine prizonieri intre garduri de sarma ghimpata seamana cu ceea ce li s-a intamplat evreilor in timpul celui de-al doilea război mondial. N-au invatat nimic din suferinta aceea?
Cu tristete o spun, dar exact genul acesta de pareri si manifestari pastreaza stanga intr-un nemeritat colt de umbra. "Marii criminali ai lumii s-au reunit la Berlin" sa faca un ospat ca la un "mare jaf neoliberal" suna mai ceva ca "tovarasi hai la lupta cea mare".
Nu vreti sa schimbati nimic in realitate, vreti sa inlocuiti un imparat cu un alt imparat, bufonii tot bufoni raman saracii.
Nu vreti sa gasiti echilibrul si sa luati ce e bun din toate lumile, vreti sa fie ca voi.
Nu cautati un viitor, va inspirati din trecut si rumegati cu inversunare prezentul.
Eu sunt idealista, agnostica si optimista si pentru asta il rog pe Jethro sa ma elimine din lista de editori.
À bientôt!
Eu cred ca tu, Martini, confunzi socialismul cu Epoca Ceausescu. Chiar crezi ca poate exista o convietuire intre doua sisteme diametral opuse, ca sa vorbim de echilibrul pe care il cauti sau creti ca se poate inventa un hibrid care sa aduca fericirea omenirii?
Intotdeauna pozitiile moderate, de tipul nici in caruta, nici in teleguta, au sfarsit prin a fi partasele unor compromisuri rusinoase.
Doamna Monica, eu cred ca de asta va temeti cel mai mult si de ce va temeti de aia nu scapati.
Vreti sa vindeti o idee intr-o tara in care multi sunt mult mai radicali decat mine in a confunda socialismul cu Ceausescu. Vreti s-o vindeti prin exemple din Cuba, China, cu Chavez, cu evaluari postdecembriste etc.
Daca nu aduceti ceva nou la idee - va puteti lasa de meserie.
Nu-mi pare rau decat ca ucideti un vis si ceva ce putea fi chiar interesant si de perspectiva. Atitudinea voastra distruge ceva firav, construit cu mult efort de altii.
Pana la urma lumea din ce e construita daca nu din compromis si echilibru? Echilibrul nostru interior este motivul pentru care mergem inainte. "Aurea mediocritas" si o spun in sensul cel mai inalt al cugetarii. Daca nu invatam sa evoluam prin ce se intampla in fiecare zi/ora/clipa cu noi vom ramane niste bieti dobitoci.
Vehementa este proprie tinerilor si oamenilor dezechilibrati. Oamenii rationali vor cauta solutii si cai de mijloc. Vor cauta un bine pentru toti.
V-am spus ca sunt idealista si da, mi-as dori sa existe un hibrid care sa aduca fericire tuturor.
Dreptul la libera exprimare este garantat pe acest blog insa va rog pe viitor sa evitati abordarea aspectelor care va deranjeaza, fie privitoare la autorul articolului, fie la calitatea redactarii, in subsolul articolului. Redactorii blogului l'Avant-garde nu trebuie sub nici o forma sa se atace intre ei. Astfel de divergente trebuie rezolvate prin dialog, in acest sens folosindu-se adresele personale de e-mail.
Tehnic eu nu mai sunt redactor pe acest blog (am observat ca modificarea s-a operat foarte rapid) asa ca imi pot exprima opinia liber in subsol.
Dar promit sa ma abtin de la orice fel de comentarii pe viitor.
Aveti grija! Numai unele ziduri sunt rele: ca asta al vostru, de fu la Berlin!
Oricine o fi martini, il sustin. ma bucur sa vad ca va mancati ca cainii :-))))
Din punctul meu de vedere, a fost un dialog civilizat, fara insulte, o confruntare de opinii diferite. Asa ca 88,5, te bucuri degeaba.
pentru autor si monica.... combin putin raspunsul celor doi la postarea mea. Privind inapoi in timp, cine a invadat pe cine? cine-si apara tara de cine? voi spuneti ca saracii palestinieni prin cate trec... eu va zic ca israelul nu face altceva decat sa-si apere teritoriile ocupate abuziv de altii. Vi se pare normal ca sa-si faca cineva locuinta la tine in curte si cand ii zici ceva sa urle ca este terorizat, sa se vaite cand iei masuri mai drastice? sunt sigur ca si tu ai actiona la fel pentru a-ti proteja proprietatea. si cand te gandesti ca ambele semintii pornesc din acelasi tata!!! tradare, tradare. are si monica dreptate cu natia americana, unde-i de castigat ceva se baga "sa faca dreptate", dar asta-i alt subiect deja. ca intervin in aceasta zona este pentru ca evreul conduce lumea, pana si pe americani. cat de mult s-ar stradui lumea araba, musulmana, terorista, ... cum vreti voi sa-i ziceti..., nu vor putea distruge acest popor. si sunt doar penibili cei care cred in vaicarelile lor de 2 lei. ce drepturi ale omului invoca ei cand intra "cu japca" in curte la tine??? manipularea natiilor de catre non-crestini, care din pacate castiga tot mai multi adepti. ma opresc ca dau in diverse. o zi buna la toti
Postarea de mai sus îmi aminteşte o butadă mai veche despre mondializarea neoliberală... care nu a mondializat decît sărăcia...
În altă ordine de idei, ţin minte (dar s-ar putea să mă înşel) că mai este şi un zid real la Belfast, despre care nu s-a zis niciodată că ar fi "al ruşinii"
Detest eu Occidentul, dar stau si ma gandesc cati au riscat pentru a trece zidul Berlinului dinspre Est spre Vest, ca dinspre Vest spre Est nu prea s-a intamplat. Pana la urma, caderea zidului Berlinului era inevitabila, fenomenul acestor treceri o arata, dar mai rau este ca unificarea Germaniei a fost insotita de dezmembrarea Cehoslovaciei, total ilogica. Dar aveau unii nevoie de aceasta pentru schimbarea raportului de puteri in centrul Europei. China actuala numai socialista nu e, ii curat capitalism, cu stimularea orgoliilor printr-o economie de jungla. Bine, voi daca vreti, puteti vedea socialism si in China Antica a confucianistilor, dar tot Imperialism era si acela, chiar daca de alt tip. Chavez, in ciuda defectelor lui, joaca un rol necesar in America de Sud, acela de zugrav al defectelor S.U.A., dar daca nu se rafineaza ideologic si nu prea da semne de upgrade, va cadea mai mult din cauza lui decat din a S.U.A. Oricum, a reda ca America Latina se identifica bine cu socialismul este fals. Argentina, una din tarile care sta cel mai bine in zona, este prezidata de o perónista moderata.
p.s. Israelul sa-si mai puna pofta in cui, ei au intrat violent in teritorii care nu le-au fost date de O.N.U. in '47, desi eu in locul palestinienilor as contesta chiar si acea impartire. Ca de obicei, unde isi baga englezii coada (Israel/Palestina, India/Pakistan), iese rau si apoi vina este aruncata pe o presupusa inevitabilitate a conflictului intre religii, (in ciuda dialogului interreligios din secolul xx) de parca religiile nu ar fi paradigme, iar diferenta dintre oricare doua paradigme, mai ales intetita de ''al treilea'' care ''castiga'', nu ar duce, in majoritatea cazurilor, la conflict, intr-un final.
Ce tare ii da ''Emanuel'', in ultimul sau post, cu manipularea natiilor de catre non-crestini. El ce o fi, de tine atat de infocat cu Israelul? Nu ca nu ar fi destui mozaici respectabili si cu care poti discuta intelectual, precum Norman Finkelstein sau Gilad Atzmon. Dar, daca tot e vorba de non-crestini...
Trimiteţi un comentariu
NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul l'Avant-garde nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
Trimiteţi un comentariu
NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul l'Avant-garde nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.