L'Avant-garde

In textul "Misiunea Cercului de Studii Sociale", publicat recent pe acest blog, in capitolul "Trasaturile Noii Stangi", s-a rezervat un punct ideii pacifismului. Rezolvarea conflictelor politice prin tratative, iar nu prin recurgerea la forta armata este o conceptie nobila careia si-au consacrat o buna parte a vietii numerosi oameni politici si scriitori de valoare. Consider deci util sa prezint si alte aspecte ale acestei indelungate lupte pentru faurirea unei lumi lipsita de confruntari violente in care isi pierd viata milioane de oameni.


In faurirea unei conceptii solide si militante despre pace, un rol important l-au avut in ultimele doua secole o seama de personalitati ale stiintei si culturii. Immanuel Kant, Lev Tolstoi, Jean Jaures, M. Gandhi, Selma Lagerlöf, Upton Sinclair, Thomas Mann, Romain Rolland, Rabindranath Tagore, Albert Schweitzer, Bertrand Russell, Albert Einstein, Stefan Zweig, Aldous Huxley, Martin Luther King, Heinrich Böll s. a., au adus contributii decisive la ideea de pace ca tel al istoriei, ca mijloc de exprimare practica a convingerilor lor religioase sau ca instrument de lupta sociala si politica. Desigur, privind retrospectiv, argumentele invocate de unii dintre ei, ca de pilda cele ale respingerii oricarui fel de violenta sau cele ce fundamentau un pacifism radical, erau naive si au fost infirmate apoi de evenimentele ce au condus la coalitia pentru zdrobirea hitlerismului si fascismului in cel de al doilea razboi mondial. Dar asta nu micsoreaza cu nimic atitudinea responsabila, curajoasa, a celor care, in conditii dificile sau chiar cu pretul vietii, au infruntat propriul guvern sau o opinie publica dusmanoasa, inclinata sa sprijine razboiul.

Citind astazi de pilda studiul lui Kant „Despre pacea eterna. Un proiect filosofic“, elaborat in 1795, deci la numai 5 ani dupa revolutia franceza, se intelege ecoul imens pe care el l-a avut nu numai asupra contemporanilor, ci chiar pana in zilele noastre. Pornind de la constatarea naturii conflictuale a omului : pe deoparte – fiinta rationala, pe de alta parte – faptura impinsa de instincte, el arata ca pacea nu este un dat natural, ci trebuie faurita (gestiftet). Este deci nevoie de elaborarea unui contract care sa solutioneze trei probleme : drepturile cetateanului in stat (Staatsbürgerrecht), drepturile popoarelor (Völkerrecht, intelegand prin asta reglementarea relatiilor intre statele europene) si drepturile omului ca cetatean al lumii (Weltbürgerrecht). Conditia necesara pentru o pace interna si internationala este in primul rand existenta unei constitutii republicane, caracterizata prin libertate, egalitate si legislatie unitara. O alta conditie ar fi „federalizarea statelor libere“, adica o liga a tarilor independente ce resping agresiunea. In fine, cetatenia mondiala, exprimata printr-o „ospitalitate generala“ fata de persoanele tarilor de pe alte continente. Cu peste doua sute de ani in urma el sublinia ca popoarele de pe intreg globul formeaza o stransa comunitate, astfel incat „incalcarea drepturilor omului intr-un loc pe pamant este resimtita apoi peste tot“.

Tolstoi si Gandhi sunt elaboratorii ideii de refuz al violentei in rezolvarea conflictelor. „Anarhismul crestin“, cum este numita de unii conceptia tolstoiana, este continut succint in cele cinci „porunci“ din brosura intitulata „In ce cred“(1883) : 1. sa nu te manii ; 2. sa nu comiti adulter ; 3. sa nu injuri ; 4. sa nu ripostezi raului prin violenta; 5. sa nu dusmanesti pe nimeni. Lew Tolstoi (1828-1910) se ridica impotriva bisericii si a statului, caci – scrie el in articolul „Dumnezeu este in tine“(1900) : „Toate statele mint cand pretind ca supusii lor sunt in pericol de a fi cuceriti de alte popoare. (...) Guvernele au nevoie de armate doar pentru a le apara de propriul lor popor. Invatatura crestina nu consta in asuprirea celor slabi, ci in a privi pe ceilalti oameni ca pe niste frati ce trebuie ajutati“. El respinge orice fel de violenta, chiar si pe cea revolutionara, „care nu face decat sa inlocuiasca o brutalitate prin alta“.

Mahatma Gandhi (1869-1948), conducatorul luptei de eliberare a Indiei de colonizatorul britanic, pune la baza conceptiei sale cautarea adevarului („adevarul este Dumnezeu“), iar acesta nu poate fi descoperit decat atunci cand celor ce se fac vinovati de nedreptate nu li se opune forta. Acestia trebuie combatuti doar prin nerespectarea ordinelor si legilor lor, prin greva foamei, prin contestarea pe diverse cai pasnice a nedreptatilor, prin ignorarea statului. El respinge ideea larg raspandita ca scopul justifica mijloacele, caci – spune el.- „prin mijloace gresite si rele nu se poate niciodata atinge un tel bun“. Ideile lui au fundamentat, indeosebi in tarile anglo-saxone, atitudinea de nesupunere a tinerilor chemati sa-si indeplineasca serviciul militar.

Albert Einstein (1879-1955) este, fara discutie, cel mai mare om de stiinta al sec. 20, dar se stie mai putin ca el a fost un foarte activ pacifist. El se considera un democrat radical si „un socialist in simtire“. El vedea telul omenirii intr-un socialism ce ar asigura libertatea si desvoltarea creatoare a individului, precum si ordinea economica si sociala,. „Concurenta fara scrupule conduce la degenerarea elanului spre social in aptitudinile indivizilor. Acest rau din natura capitalismului, nu poate fi eliminat decat printr-o economie socialista si o educatie orientata spre scopuri sociale“. In numeroase conferinte, articole si scrisori el ia o atitudine hotarata impotriva nationalismului („egoismul natiunilor“), deoarece duce la militarism si la cresterea industriei armamentelor „una dintre cele mai mari amenintari ale omenirii“. Intr-un schimb de scrisori cu Sigmund Freud, data publicitatii sub titlul „De ce razboi ?“(1932), ambii savanti s-au exprimat pentru infiintarea unei curti internationale de arbitraj pasnic al conflictelor si au subliniat rolul pe care oamenii de stiinta il pot juca in prevenirea razboiului. Initial sustinator al celor ce refuzau serviciul militar, el paraseste totusi in preajma razboiului aceasta pozitie, constatand oroarea crimelor naziste. „Sunt un pacifist, dar nu cu orice pret“ declara el.

Einstein este deseori amintit ca unul dintre autorii primei bombe atomice. In realitate participarea sa s-a limitat la o scrisoare adresata in 1939 presedintelui Statelor Unite prin care ii semnala ca, dupa unele informatii, Germania hitlerista ar fi inceput sa lucreze la o teribila arma si propunea alcatuirea unei comisii pentru a se cerceta posibilitatea folosirii energiei nucleare in scopuri militare. Dupa lansarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki, el insa a subliniat ca, in calitate de convins pacifist, regreta ca a semnar chiar si aceasta scrisoare.
*
Miscarile spontane pentru pace au o traditie indelungata, dar abia la inceputul secolului 19 au aparut in St. Unite si in Marea Britanie primele asociatii pacifiste. Ele aveau caracterul unui misionierat crestin fundamental, destinat a condamna uciderea oamenilor, chiar si in razboi. Primul congres international pentru pace a avut loc abia in 1848 la Bruxelles. In Franta, miscarea pentru pace, izvorata din idealuri umanitare si de solidaritate intre popoare, si-a gasit cel mai de seama reprezentant in persoana lui Victor Hugo (1802-1885). Ca presedinte al celui de al doilea Congres Mondial pt. Pace (Paris – 1849), Hugo si-a exprimat intr-un inflacarat discurs speranta ca in viitor se va pasi la unirea popoarelor de pe continent intr-o federatie a Statelor Unite ale Europei, cale sigura – dupa el – pentru impiedicarea deslantuirii de noi razboaie. La congresele urmatoare s-a cerut reducerea si chiar desfiintarea armatelor nationale si sprijinirea unui comert liber, fara bariere vamale, propuneri ramase fara nici o consecinta, datorita slabiciunii si dispersarii miscarilor pacifiste.

Primul centru international permanent al organizatiilor pentru pace s-a infiintat la Berna in 1892, avand ca scop coordonarea actiunilor diferitelor miscari, asociatii si societati. Capatand amploare, la inceputul sec. 20 activitatile pacifiste au intrat in atentia guvernelor, unele sprijinindu-le chiar financiar, in scopuri de propaganda electorala desigur, iar altele , reprimandu-le cu severitate.

In plin razboi, in 1915, ia fiinta in SUA „American League to Enforce Peace“, la inaugurarea careia presedintele Wilson a facut propunerea infiintarii, dupa terminarea ostilitatilor, a unei Ligi a Natiunilor, menita sa asigure o pace durabila in lume. Liga a luat fiinta in 1920, fara insa ca St. Unite sa participe la ea. Germania si Japonia au iesit din Liga in 1933, care s-a dovedit incapabila sa franeze razboaiele din Abisinia, Spania si cel de al doilea razboi mondial. Razboiul insa a modificat considerabil conceptiile pacifiste anterioare. S-a recunoscut ca pentru pastrarea pacii, importante nu sunt numai relatiile intre state, ci si faptul ca „nu poate exista pace la exterior, fara democratie in interiorul statelor“. Totodata bisericile catolica si protestanta s-au implicat mai ferm in actiunile de aparare a pacii.

Intre cele doua razboaie, impulsul internationalist al combaterii razboiului a fost contracarat de o intensa rascolire a sentimentelor nationaliste in populatia diferitelor tari. In curand nationalismul a coplesit discursul diferitelor organizatiicu caracter pacifist din statele de pe ambele tarmuri ale Atlanticului. Daca la mijlocul anilor 20, strazile Germaniei erau pline de manifestanti strigand „Nie wieder Krieg !“(Niciodata razboi!), in curand pe ele au rasunat marsaluind cizmele batalioanelor SA. In 1928 reprezentantii a 15 tari , in frunte cu SUA, Franta si Marea Britanie, semneaza pactul Briand-Kellog, in care declarau in mod solemn ca „noi condamnam razboiul ca mijloc de rezolvare a conflictelor internationale si renuntam la acesta ca instrument al politicii in relatiile reciproce“. Hitler declara atunci : „Noi, poporul german, ne vom elibera si vom nimici aceste jalnice idei de impacare intre popoare, pace mondiala, liga a natiunilor si solidaritate internationala. Exista un singur drept pe pamant : este dreptul celui mai tare !“. In curand nazistii infiinteaza lagare de concentrare, in care – pe langa adversarii politici - sunt inchisi si membrii organizatiilor de aparare a pacii. O seama de pacifisti germani marcanti emigreaza in St. Unite, Mexic sau Rusia.

Esecul eforturilor de a impiedica razboiul s-a datorat atat politicii de „Appeasement“ (impaciuire) a democratiilor occidentale la adresa fascismului, cat si convingerii secrete ca Hitler reprezinta o bariera impotriva bolsevismului. Dar dupa moartea a 50 de milioane de oameni pe campul de lupta si in genocidele celui de al doilea razboi mondial, dupa aruncarea celor doua bombe atomice in Japonia, care au ucis pe loc 122.000 persoane si alte sute de mii in anii urmatori, ideea apararii idealurilor de pace a intrat intr-o noua faza. Cei ce se opun razboiului recunosc acum legitimitatea folosirii armamentelor conventionale impotriva statelor agresoare, dar resping categoric folosirea armelor atomice si cu hidrogen, datorita efectelor nimicitoare ale acestora asupra populatiei civile.
Infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite in 1945 de 149 de state, poate fi considerata un succes al principiilor pacifice si a solicitarilor miscarilor pentru pace in decurs de decenii. In Carta sa de infiintare se stipuleaza renuntarea de statele membre la amenintare si la folosirea violentei ca mijloc de rezolvare a diferendelor politice. Dar dupa ce in 1953 URSS experimenteaza la randul ei o bomba cu hidrogen, razboiul rece capata o noua dimensiune, cu amenintari reciproce din partea celor doua tabere. In numeroase tari iau fiinta miscari si asociatii ce se opun inarmarii atomice. Albert Einstein si Bertrand Russell semneaza impreuna in 1955 un apel cu mare rasunet, de interzicere a folosirii armamentului nuclear,. In St. Unite ia fiinta organizatia SANE (National Comitee for a sane nuclear policy), opusa continuarii experientelor de arme atomice si in care s-au inscris zeci de mii de americani de cele mai diverse credinte religioase si politice. Alte organizatii asemanatoare sau opuse oricarei violente iau fiinta in Anglia, Franta si Germania, avand in frunte personalitati ale stiintei si culturii (Joan Baez, Petra Kelly, Dom Helder Camara, fratii Berrigan, Danilo Dolci, laureatii premiului Nobel pentru fizica Max Born, Otto Hahn, Werner Heisenberg, Max von Laue, s.a.)

Razboiul din Vietnam, privit la inceput in Statele Unite ca o actiune punitiva de scurta durata, a fost in ultimii sai ani contestat violent de tinerii ce refuzau inrolarea. In 1971, cca. 100 de mii de americani au emigrat in Canada, Suedia sau Olanda pentru a nu fi incorporati in armata, iar cateva mii au fost condamnati la cinci ani inchisoare pentru ca au refuzat sa se prezinte la unitati. Imbinarea actiunii in favoarea pacii cu cea de combatere a nedreptatilor sociale si-a gasit un exceptional reprezentant in persoana lui Martin Luther King. Convingerile lui, de o inalta tinuta morala, le-a platit – dupa cum se stie - cu viata.

Manifestatiile pentru pace ce au loc pe intreg globul contra razboiului cand se intalnesc conducatorii principalelor state de pe glob, constituie acum o forta ce nu mai poate fi ignorata si care influentea adoptarea deciziilor politice esentiale.

"Corn, rice, and wheat are especially adapted to catastrophe. It is their niche. In the natural scheme of things, a catastrophe would create a blank slate, bare soil, that was good for them. Then, under normal circumstances, succession would quickly close that niche. The annuals would colonize. Their roots would stabilize the soil, accumulate organic matter, provide cover. Eventually the catastrophic niche would close. Farming is the process of ripping that niche open again and again. It is an annual artificial catastrophe, and it requires the equivalent of three or four tons of TNT per acre for a modern American farm. Iowa's fields require the energy of 4,000 Nagasaki bombs every year.

Iowa is almost all fields now. Little prairie remains, and if you can find what Iowans call a “postage stamp” remnant of some, it most likely will abut a cornfield. This allows an observation. Walk from the prairie to the field, and you probably will step down about six feet, as if the land had been stolen from beneath you. Settlers' accounts of the prairie conquest mention a sound, a series of pops, like pistol shots, the sound of stout grass roots breaking before a moldboard plow. A robbery was in progress."

Agricultura moderna - distruge solul, polueaza raurile, si consuma o gramada de energie - petrol. Si ingrasaminte obtinute din gaze naturale. Dar avem nevoie de ea - suntem prea multi. Se poate face o trecere la ceva mai simplu - si pentru toti. Nu cred ca o sa se faca.

Cuba - in 1990 a pierdut 80% din importurile de petrol - alea care veneau din Rusia. Perioada care a urmat s-a numit "perioada speciala" si cea mai mare problema a lor a fost cum sa produca destul sa fie self suficient. Mai aveau si embargou. De atunci sunt filmele alea cu cubanezi in barci incercand sa ajunga in USA. Acum o duc mai bine. Exporta doctori in Venezuela si primesc petrol. Poate ca tocmai embargoul a impiedicat transformarea Cubei in Madagascar.

Dar in afara de petrolul pe care il primesc acum din Venezuela - in 1990 au trebuit sa uite rapid agricultura moderna si fermele comuniste si sa revina la plugul cu boi, si ingrasaminte naturale, cea ce numim "agricultura organica". Au reusit, acum sunt "self suficient" in privinta asta, chiar daca mai importa petrol, sunt intr-o pozitie mult mai buna decat restul lumii. Ca "sistem" in privinta modului de sustinere - si ca gandire. Oamenii de acolo nu mananca pamant - la propriu, cum fac cei din Haiti (capitalism - de fapt sclavie si distrugere).

Un articol:
Revolutia verde din Cuba

Cuba : "Singura tara din lume cu dezvoltare sustenabila spune WWF

Nu spun ca "o duc mai bine oameni in Cuba decat in USA". Doar ca sunt mai aproape de realitate. In curand lumea se va uita cu invidie inspre Cuba.

"Cuba - revolutia accidentala" - raspunsul Cubei la lipsa brusca a petrolului. Mai sunt filme despre asta pe google video si youtube. Noi nu vom "raspunde" asa - prevad mai repede "Soylent Green". "Comunismul" (tribalismul) e in natura oamenilor. Cauta o comunitate. Cuba a rezolvat lucrurile de baza - "sustenabilitate". Adica nu isi distruge baza pe care sta. De acolo - nu poate sa mearga decat in "sus". In privinta modului cum se poarta oamenii unii cu altii, singurul lucru pe care il numesc "progres". Se poate sa aiba "dictatura" acum - nu e insa ca in Coreea de Nord. In viitor, poate isi vor da seama de ce se intampla in restul lumii si ce au obtinut ei. Fortati de imprejurari e adevarat. Cum va fi toata lumea, planeta e finita. Exista o anumita limita, dincolo de care ne distrugem singuri. "Baza pe care stam", "natura" de care depindem - am trecut de mult de acea limita. Petrolul ne permite inca forma asta, dar tocmai el ne-a ajutat sa "crestem" si sa distrugem mai mult...

Recomand si filmul lui Oliver Stone - "Comandante".

Rata mortalităţii în cazul bolnavilor de gripă A a ajuns la 0,52% (un mort la fiecare 200 de persoane), a anunţat de curând Ministerul Sănătăţii. Şi o fac ca şi cu mar fi confirmarea pandemiei anunţate, când în realitate este proba panicii excesive create de organismele internaţionale şi de guvernul român, pentru că această boală este la fel de uşoară sau de complicată ca gripa anuală din sezonul rece.

Statisticile, spun, nu iau în considerare cazurile de infectaţi cu virusul AH1N1 care nu sunt confirmate de teste. Acest test, apropo, este destul de scump, costă 200 de lei, în timp ce un vaccin românesc, 4 lei. Cel puţin guvernul român a avut inspiraţia de a nu cumpăra vaccinul şi medicamentele multinaţionalelor, producând propriul vaccin, lucru care micşorează substanţial costurile (un vaccin Novartis costă între 10 şi 15 euro, în timp ce vaccinul românesc costă un euro). Costul excesiv al testului a făcut ca guvernul să renunţe la el, iar pacienţii să fie diagnosticaţi prin intermediul observaţiilor clinice şi epidemiologice (adică, în definitiv, cazurile de gripă normală vor îngroşa rândurile bolnavilor de gripă A).

În acest fel, e posibil ca în România gripa A să reuşescă să atingă nivelele pandemice pronosticate. De la apariţia mediatizatei gripe în România, acum şapte luni, au murit din cauza ei 25 de persoane de toate vârstele. Şapte morţi au fost confirmate de duminică până lunea trecută şi diagnosticaţi (fără test, doar din priviri) alţi peste 150 de noi bolnavi, ridicând numărul total al cazurilor din ţară la aproape 5.000.

În ciuda campaniei mediatice duse la capăt de autorităţile române, cetăţenii români sunt reticenţi cu privire la vaccinare, dat fiind faptul că nici boala nu se arată atât de periculoasă cum se vinde, nici ei nu au încredere (logic). De la începutul campaniei de imunizare cu produsul Cantgrip, al Institutului Cantacuzino, doar 1.400 de persoane s-au vaccinat pe zi, adică în total, cam 30.000 de persoane. Se poate spune că această campanie a fost un eşec.

Totuşi, se continuă producerea vaccinului, iar în luna februarie, România va avea disponibile 5 milioane de doze. Cineva din Institutul Cantacuzino şi din Guvern se va acopeir de aur. În plus, perosanele care fac parte din grupuri de risc (bătrâni, bolnavi cronici, copii) şi refuză vaccinul vor plăti tratamentul, dacă se dovedeşte că suferă de această boală. La fel vor păţi cadrele medicale care nu se vaccinează, a anunţat Ministerul Sănătăţii (să vedem cum vor demonsta că e vorba de gripă A şi nu de una sezonieră).

Se pare că autorităţile române nu acceptă încă faptul că virusul inventat şi promovat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii este o fraudă şi încearcă să ameninţe populaţia pentru ca aceasta să recurgă la vaccinare. Ceva ce pare mai degrabă un acces de furie al autorităţilor care încearcă să îşi repare greşeala obligându-i pe oameni să facă ceva ce un doresc şi care, probabil, nu este necesar.

Banii pe care guvernul i-a cheltuit în vaccinări inutile însumează o cifră scandaloasă, pe care presupun că toţi vor înerca să o ascundă sau să o justifice în vreun fel. Cum ar fi, de exemplu, să spună că bolnavii de gripă sezonieră sunt infectaţi de oribila gripă pandemică. Unicul lucru pe care aceasta gripă l-a afectat grav a fost bugetul statelor, cu alte cuvinte, buzunarele cetăţenilor.

Cazul guvernului României este ruşinos. După ce că nu îşi recunoaşte vina, îi obligă pe bolnavii care refuză vaccinul pentru că se îndoiesc de eficacitatea lui (şi toată humea pune la îndoială eficacitatea lui) să îşi plătească tratamentul (dar oare banii irosiţi în vaccinuri inutile nu ies tot din buzunarele lor?)

Hoţii cei mai mari, ca de obicei, sunt în frunte.

Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută, potrivit laureatului premiului Nobel în economie Joseph Stiglitz, care crede că instituţiile financiare au nevoie de reglementări stricte şi trebuie să suporte majoritatea costurilor legate de salvarea băncilor, împreună cu americanii bogaţi.

"Experienţa aproape mortală prin care a trecut economia mondială, generată de practicile incorecte de creditare, a scos la ieveală depravarea morală a bancherilor", a afirmat Stiglitz într-un articol apărut în revista Mother Jones, transmite Bloomberg.

El a arătat că cineva trebuie să suporte costul salvării băncilor.

"Cea mai mare parte a cheltuielilor trebuie suportate de cei care au avut cel mai mult de câştigat în ultimele trei decenii, precum şi de sectorul financiar, care a impus costuri atât de mari restului societăţii", consideră Stiglitz.

În SUA, guvernul şi Rezerva Federală au cheltuit, au împrumutat sau şi-au asumat angajamente de peste 10.000 de miliarde de dolari, pentru relansarea activităţilor economice şi susţinerea pieţei financiare.

Guvernele din Marea Britanie şi Franţa au anunţat în decembrie introducerea unui impozit de 50% pentru bonusurile bancare care depăşesc circa 40.000 de dolari.

Stiglitz este professor la Universitatea Columbia din New York şi fost consilier la Casa Albă, în administraţia Bill Clinton.

www.mediafax.ro

I. PRINCIPII GENERALE

Noua stanga este un curent politic care se bazeaza pe conceptele originare ale socialismului, intelese intr-o stransa legatura cu principiile democratiei. Aceasta noua stanga doreste sa-i uneasca sub forma unei Miscari Civice pe toti cei care respecta valorile socialismului, lupta pentru drepturile celor ce muncesc si militeaza impotriva exploatarii capitaliste, opresiunii politice, dictaturii, fascismului, discriminarii dar si impotriva distrugerii mediului inconjurator.

Vrem sa definim politicile unei Noi Stangi ca un proiect politic independent si de incredere, care sa contribuie la dezvoltarea alternativelor sociale si ecologice, la promovarea democratiei si solidaritatii. Aceasta alternativa inseamna schimbare, inseamna implicarea tinerei generatii in viata sociala si a tuturor celorlalte categorii care lupta pentru egalitate. Noi sustinem impreuna cu «Stanga Europeana» o noua viziune asupra Europei ca spatiu deschis solidaritatii, democratiei si pacii intre popoare - contrara globalizarii si politicilor liberale – o Europa a oamenilor, nu o Europa a corporatiilor.

Blogul «l’Avant-garde» este o tribuna politica deschisa tuturor, incercand insa in acelasi timp sa incurajeze si sa reuneasca opiniile de stanga sub un singur stindard. Noi militam impotriva teoriilor si practicilor totalitare de orice fel, impotriva dogmatismului si exclusivismului ideologic, proprii stalinismului si ne zbatem pentru a salva valorile de stanga din mijlocul celor ce si le insusesc pe nedrept.

Credem ca numai o larga miscare care sa uneasca interesele intelectualilor, muncitorilor, studentilor, taranilor, liber profesionistilor si in general ale tuturor celor ce isi asigura existenta muncind, poate scoate Romania din dezastrul in care au aruncat-o cei douazeci de ani de capitalism salbatic. Trebuie ca oamenii sa isi dea seama ca numai uniti isi pot realiza aspiratiile, ii pot ajuta pe cei nevoiasi, pe pensionari, pe tinerii aflati in cautarea unui loc de munca, pe someri. Lipsa de implicare este un acord tacit la o stare de fapt care se perpetueaza de douazeci de ani - sa nu ii lasam pe cei care ne-au dezbinat, ne-au amagit si ne-au condus in tot acest timp sa o mai faca in continuare.

Noua Stanga inseamna social-democratie de stanga, inseamna valori comune cu socialismul libertarian si cu eco-socialismul. Militam pentru conlucrare cu partidele de stanga, centru-stanga, cu sindicatele, cu toate fortele progresiste si democratice ale tarii, pe baza principiilor socialismului democratic si pentru realizarea unitatii miscarii muncitoresti si socialiste din Romania.

Principalul punct de sprijin pentru ceea ce speram ca sa devina un fenomen de masa peste 2-3 ani este implicarea in politica a tinerei generatii, mult mai deschisa catre ideile de stanga. Acesti tineri care se lovesc la tot pasul de indiferenta, de tratamente inechitabile, care au inteles ce inseamna sa muncesti 10-11 ore pe zi ca sa descoperi la sfarsitul lunii ca banii de-abia iti ajung pentru chirie, care au inteles ce inseamna sa iti cauti un loc de munca sau atunci cand lucreaza ce inseamna ore suplimentare neplatite, reprezinta o forta.

Ei sunt cei mai receptivi si primii care vor intelege ca numai existenta unei Miscari de stanga capabila sa ofere solutii la actualele probleme sociale si economice, poate produce o schimbare. Aceasta miscare civica nu trebuie sa aiba nimic in comun cu social-democratia de dreapta si nu trebuie sa imprumute nimic din politicianismul si demagogia reprezentantilor acesteia. Numai din construirea unei baze solide de tineri neimplicati in politica pana acum, se poate produce schimbarea mentionata. Avem nevoie de surse de informare independente si obiective, asa cum isi doreste sa fie acest blog, surse care sa constituie germenii Noii Stangi.


II. TRASATURILE NOII STANGI

Lupta impotriva exploatarii economice. In momentul de fata, in Romania, exista doua tipuri de exploatare: cea interna reprezentata de actuala clica oligarhica, prin care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane, si cea externa reprezentata de multinationale, de companii straine care au cumparat industria romaneasca la preturi de nimic pentru ca apoi sa o distruga si de grupuri de interese care au manipulat bursa ani la rand, obtinand castiguri fabuloase din plimbarea banilor dintr-un cont in altul. In tot acest timp in Romania s-a murit de foame, nu s-au creat locuri de munca, nu s-au construit locuinte noi accesibile oamenilor simpli, nu s-a investit in industrie, in agricultura si in principiu ce a mai ramas de dinainte de 1989 a fost distrus deliberat. Astazi suntem pe ultimul loc in Europa la aproape toate capitolele, mai putin la coruptie. In Romania, primii 300 dintre cei mai bogati romani detin 32,5% din PIB, asta in timp ce cu 1% din PIB se pot trage deasupra pragului saraciei multi oameni aflati in dificultate, iar cu 5% pot fi salvati cei mai multi dintre ei. Nu astepta patru ani ca sa spui ce ai de spus! Implica-te!

Pacifismul. Romanii, un popor cunoscut pentru traditiile sale pacifiste, au devenit un pion pe tabla de sah a imperialismului american, urmand astfel sa aloce pentru modernizarea completa a Armatei, la ordinul NATO, aproximativ 15 miliarde de euro. In 2007, au fost aprobate sase programe strategice de achizitii de armament ce presupun cumpararea a 837 transportoare blindate, 2.842 autoturisme blindate si neblindate, 4 vanatoare de mine, si pentru Fortele Navale patru corvete multifunctionale, in conditiile in care rata reala a somajului in Romania este de 36%. Implicarea grosolana a puterilor straine in politica de stat a tarii noastre si impunerea unei directii politice si militare de catre acestea, crearea de baze militare straine pe teritoriul nostru precum baza americana de la Mihail Kogalniceanu asupra careia exista suspiciuni privitoare la torturarea detinutilor de catre CIA, obligatia Romaniei de a livra soldati in toate punctele fierbinti ale planetei, toate acestea sunt actiuni impuse indiferent de necesitatile si idealurile poporului nostru. Oamenii trebuie informati pentru a intelege ca prezenta militarilor americani pe teritoriul Romaniei nu este de natura sa ne ofere un plus de siguranta, ci este o asigurare a Statelor Unite impotriva celor ce ar putea indrazni sa le conteste dreptul de a subjuga economic aceasta tara si o garantie in plus pentru Bechtel, Citigroup, Coca-Cola sau Ford.

Critica societatii de consum. O Noua Stanga trebuie sa lupte pentru redesteptarea criticii sociale in fata abuzurilor, inegalitatii si a dezastrului economic. Datoria externa a Romaniei a trecut de 72,5 miliarde de euro si, in situatia in care a ajuns economia, creste cu circa 1 miliard de euro pe luna. Imprumuturile pe termen scurt, care inregistreaza un ritm de crestere exploziv, reprezinta circa 70% din rezervele valutare ale BNR. Trebuie sa spunem NU celor ce incearca sa ne cumpere demnitatea si sa ne inrobeasca ca popor atat prin acumularea unei datorii publice cat si prin incurajarea contractarii de credite personale. Noi toti platim un bir pentru faptul ca acceptam sa «traim mai bine» pe banii strainilor si acest bir nu este numai material. Este rusinea de a pleca, capul in pamant atunci cand suntem exploatati, de frica sa nu ne pierdem locul de munca, frica data de existenta creditului personal. Cati oameni, atatea datorii. O singura datorie nu am onorat-o: datoria de ne repecta pe noi insine. Eminescu scria cu mai bine de un veac in urma, intr-un poem celebru: "De ce uitati ca-n voi e si numar si putere?/Cand vreti, puteti prea lesne pamantul sa-mpartiti./Nu le mai faceti ziduri unde sa-nchid-avere,/Pe voi unde sa-nchida, cand impinsi de durere/Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti".

Dimensiunea ecologista. Lumea se schimba sub ochii nostri si in curand totul s-ar putea preface in cenusa. Aerul este tot mai greu de respirat – o simtim cu totii. Verile sunt tot mai fierbinti iar iernile tot mai absente. Lumea se schimba. In ultimii 100 ani, Pamantul a suferit o incalzire de 0.71°C, cresterea fiind mai pronuntata in ultimii 50 ani; temperaturile arctice au crescut de doua ori mai mult. Oamenii de stiinta afirma ca aceasta este cea mai ascendenta tendinta din istoria planetei iar intr-o ierarhie a ultimilor 150 de ani, cei mai caldurosi au fost ultimii 11. Incalzirea a afectat deja toate continentele si oceanele. Sa presam guvernele sa ia masuri – o schimbare la nivel global este necesara dar si noi putem face ceva. Maine poti sa iei tramvaiul, metroul sau autobuzul in drum spre serviciu. Cumpara-ti o bicicleta, foloseste becuri ecologice, planteaza copaci, economiseste energia electrica. Schimbarea poate porni de la noi – noi trebuie sa obligam guvernele sa accepte schimbarea. Trebuie sa trecem peste interesele marilor corporatii, bucuroase ca incalzirea globabla a topit ghetarii la poli si noi rezerve de petrol pot fi exploatate. In Europa construirea unei alternative radicale, ecologiste si feministe este o provocare pentru noua era care abia acum incepe. Blogul «l’Avant-garde» sprijina «Umbrela Verde» si proiectul «StopCO2».

Critica actualei clase politice. Oamenii sunt implicati intr-o falsa dezbatere: care partid sa ne conduca spre dezastru in urmatorii patru ani? Realizand incapacitatea lor de a transforma societatea, politicenii au facut orice pentru a devia subiectul discutiei de la fondul problemei. Oamenii au intrat in aceasta cursa manipulati fiind de mijloacele de dezinformare in masa: s-au format tabere anti-PSD, anti-Iliescu, anti-Basescu sau anti-orice mai putin impotriva jafului organizat din ultimii douazeci de ani la care au participat cu totii. Dintr-un singur motiv: s-ar infiinta o tabara anti-actuala clasa politica si o tabara a profitorilor actualului sistem care ar fi astfel usor zdrobiti. Acest lucru nu este de dorit si asa ca prefera sa se certe de forma intre ei si sa ii antreneze pe cei mai naivi in aceasta lupta. Cu toate acestea, poporul nu este naiv: tot mai multi refuza sa se prezinte la vot sau daca se prezinta, o fac ca sa schimbe la patru ani puterea instalata. A te declara de stanga in Romania de astazi inseamna sa fii stigmatizat. Trebuie constientizati romanii ca tocmai asta e dovada ca nu suntem liberi cum se trambiteaza pe toate canalele de televiziune. Daca am fi liberi nu ne-ar fi rusine cu dorinta noastra de a trai decent si de a fi tratati ca niste fiinte umane ce-si cer drepturile.

Antifascismul. O Noua Stanga trebuie sa lupte neincetat impotriva proliferarii fascismului. In Romania, aceste formatiuni s-au dezvoltat in ultimi douazeci de ani sub ochii melancolici ai politicienilor, care au preferat sa tolereze aceste portavoci controlabile ale nemultumitilor si implicit sa beneficieze de pe urma falselor tinte pe care legionarii le indica maselor. Lupta impotriva dusmanului imaginar nu pune in pericol privilegiile lor, ale matusilor si copiilor lor si are avantajul de a fi inepuizabila. S-au format cuiburi legionare in toate judetele. Noii camarazi doresc sa continue miscarea initiata de "Capitanul" Corneliu Zelea Codreanu si incearca sa convinga populatia ca cea mai buna ideologie este cea gardista. In scopul propagarii ideologiei legionaro-fasciste, extremistii de dreapta au dezvoltat o adevarata fabrica de propaganda. Din 2000 incoace, adeptii lui Corneliu Zelea Codreanu apeleaza la CD-uri, cantece, poezii, colaborari cu alte organizatii europene sau chiar mondiale, brosuri, reviste, asociatii, ONG-uri, Biserica, toate cu scopul unic de indoctrinare a populatiei, in special a celei tinere. Au fost monitorizati de SRI, au primit amenzi, au fost tarati prin holurile tribunalelor. Cu toate acestea, gardistii confectioneaza, raspandesc si vand in continuare simbolurile xenofobe pentru a face romanii sa imbrace haina ultra-nationalismului. Militam pentru o colaborare extinsa cu organizatiile antifasciste din Romania, sustinem Indymedia precum si Antifa-Bucuresti.

Sindicalismul. Asa cum se precizeaza si in Manifestul Partidului Stângii Europene, pe care il consideram un document fundamental pentru intelegerea conceptului unei Noi Stangi, suntem in favoarea nu numai a apararii drepturilor salariatilor si a sindicatelor impotriva tuturor formelor de discriminare, ci dorim chiar extinderea drepturilor muncitorilor, inclusiv pentru someri si pentru cei cu locuri de munca precare, extinderea democratiei la locul de munca si in viata economica, la toate nivelurile, inclusiv cel european. Problema administrarii economiei prin autogestionare si a economiei mixte a fost atinsa in mai multe articole publicate pe blogul «l’Avant-garde», articole in care precizam ca muncitorii pot construi alaturi de personalul din conducere intreprinderi viabile si profitabile, eliminand astfel balastul pe care il reprezinta actionarii si reducand pericolul hipercentralismului economic. Noua Stanga inseamna drepturi pentru cei ce muncesc, inseamna locuri de munca pentru tineri si o viata demna pentru cei in varsta.


III. DIRECTII DE ACTIUNE

1. Sprijinirea unei generatii tinere de intelectuali animati de idealurile stangii, la fel ca in restul Europei. Ne bazam pe tineri pentru ca spre deosebire de restul societatii, tinerii pun mai mult pret pe respectul fata de ceilalti oameni, realizarea de sine, pe corectitudine, egalitate si increderea in oameni, fiind adeptii unui sistem social in care toti oamenii sunt egali in drepturi si obligatii. In intreaga lume, stanga moderna a dat uriase valori culturii precum: George Orwell, Hemingway, Romain Rolland, Anatole France, Emile Zola, George Bernard Shaw, H.G. Wells, Herbert Marcuse, Jean-Paul Sartre, John Steinbeck, Pablo Neruda, Oscar Wilde, Jack London, Gabriel Garcia Marquez, Pablo Picasso, André Malraux sau Albert Einstein. O noua generatie de intelectuali, ca voce a unei societati alternative, ca promotoare a unei 'culturi protestatare', poate produce o schimbare si in Romania.

2. Inlaturarea discursului invechit, incapabil sa reflecte noile realitati in care traim. O Noua Stanga trebuie sa se distanteze de diversele formatiuni neo-staliniste si de maniera lor de a trata problemele. Comunistii fundamentalisti nu pot accepta diversitatea de opinii si astfel ei fac cel mai mare rau stangii unite, prin indepartarea oamenilor de buna credinta care impartasesc idealurile stangii, dar care refuza sa fie asimilati cu gruparile extremiste.

3. Prezenta unor fosti colaboratori ai regimului dictatorial de dinainte de 1989 este de natura sa ingreuneze transformarea radicala a stangii. Oamenii trebuie sa vada diferenta dintre socialism si ceausism. Cei care s-au compromis atunci sustinand un sistem dictatorial nu pot pretinde ca au actionat in numele socialismului. Fostii politruci comunisti s-au adunat astazi in mici secte neo-staliniste, de natura antidemocratica (nu le vom numi pentru a nu le face reclama). Este important sa le aratam oamenilor adevarul despre dictatura de dinainte de 1989 si sa luptam hotarat impotriva oricaror grupari extremiste de acest gen. Noua Stanga respinge dogmatismul si exclusivismul ideologic si militeaza pentru pentru apararea principiilor pluralismului politic si pluripartitismului.

4. Noi luptam pentru a schimba perceptia oamenilor despre socialism si deci si impotriva discriminarii politice la care sunt supusi simpatizantii ideilor de stanga. Nimic mai usor decat sa amesteci crimele comunismului sau mineriadele lui Iliescu, cu valorile socialismului. Acest abuz trebuie sa inceteze. Tinerii nu au nici o vina pentru actiunile criminale facute de diversi indivizi in numele unei ideologii. Nu putem condamna un catolic in 2009 pentru crimele Inchizitiei si tot asa nu putem condamna un socialist in 2009 pentru crimele lui Stalin.

5. Incapacitatea socialismului de a isi adapta programul la provocarile secolului XXI este o problema asupra careia trebuie actionat. Este necesara crearea unui studiu de catre un grup de voci autorizate al stangii la nivel global, studiu care sa analizeze principalele probleme si raspunsurile pe care miscarile de inspiratie socialista le pot oferi. Dorim o noua viziune socialista, care sa se bazeze pe o regandire in profunzime a evolutiei capitalismului, articuland socialul cu ecologia, dar si o economie “reumanizata” bazata pe o scala a perioadelor lungi de timp. Este momentul ca sferele umanitatii si ale democratiei sa limiteze domnia finantelor!

6. Blocajul mediatic la care sunt supuse organizatiile de stanga din Romania trebuie inlaturat. Simpatizantii nostri, dar si cei care se pretind socialisti au datoria sa creeze surse alternative de informare. Mai multe bloguri, mai multe siteuri, mai multe prezente active pe forumuri pot inclina balanta in favoarea adevarului. Divide et impera este un vechi dicton aplicat in vremurile noastre prin mijloacele de comunicare in masa. Cutia cu imagini ne face locuitori ai «satului global» si al instantaneului, al adevarului impus prin modul de prezentare a faptelor fata de care nu putem protesta. Este necesar sa devenim mai organizati - putem face manifestatii, putem strange semnaturi, este necesar sa fim solidari. Transmitem pe aceasta cale un indemn la unitate catre cei cu simpatii de stanga.

7. In absenta unui grup media independent care sa opreasca campania de dezinformare sustinuta de mediile de «informare» finantate de sistem, noi avem datoria sa raspandim cat mai eficient mesajul nostru. Oamenii trebuie sa afle de noi, trebuie ca mesajul nostru sa ajunga si in zonele rurale si in orasele mai mici. Este necesar sa aratam ca noi nu militam pentru inlaturarea micilor intreprinzatori sau pentru confiscarea pamantului taranilor. Acestea sunt minciuni. Critica noastra se indreapta exclusiv impotriva monopolurilor si a grupurilor de interese care controleaza in acest moment economia. Suntem pentru democratie economica si impotriva celor ce incearca sa transforme Romania intr-o colonie “moderna”.

8. Noi militam pentru asumarea constienta de catre oameni a valorilor de stanga si pentru auto-educare, ca mijloace pentru a contribui activ la acest proiect si cel mai important pentru a semnala critic neajunsurile sale. Un om de stanga trebuie sa cunoasca princpiile de baza ale socialismului, sa citeasca presa de stanga internationala si sa se documenteze in toate domeniile pentru ca intotdeauna informatia inseamna putere.

9. Dorim sa extindem grupul “Cercului de Studii Sociale” si sa inmultim parteneriatele de sustinere reciproca cu alte bloguri. Libertatea presei nu este un bun ce apartine jurnalistilor si expertilor in media - fiecare individ poate deveni propria sa sursa de informare independenta. In acest sens incurajam cititorii blogului «l’Avant-garde» sa devina colaboratori activi ai C.d.s.s. si sa ne trimita articole.

10. Trebuie sa construim un proiect pentru o alta Europa si sa dam un alt continut Uniunii Europene: autonoma fata de hegemonia americana, deschisa catre emisfera sudica a lumii, alternativa la capitalism ca model social si politic, activa impotriva militarizarii tot mai accentuate si a razboiului, in favoarea protectiei mediului inconjurator si a respectarii drepturilor omului, inclusiv a celor sociale si economice. Cetatenii tarilor europene integrate in Uniunea Europeana pot sa devina direct membrii ai Partidului Stangii Europene. Putem crea un grup national de membri individuali, cu statut de observator in cadrul Partidului Stangii Europene. Daca esti interesat sa te alaturi European Left, descarca de aici formularul de adeziune si trimite-l prin posta la adresa mentionata.

Nu mai puţin de 2,6 milioane de români, apţi de muncă, nu se regăsesc în nici o statistică a statului.

În România, rata şomajului a ajuns la finalul lunii noiembrie la 7,5% din populaţia activă, ceea ce înseamnă că procentajul populaţiei active care munceşte este de 92,5%. Luând în calcul însă un număr de 9,1 milioane de persoane pe segmentul populaţiei active (potrivit datelor Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă), 0,68 milioane de şomeri şi 5,8 milioane de angajaţi, rezultă că există 2,62 milioane de români care nu se regăsesc nicăieri, nici în rândul şomerilor şi nici în cel al angajaţilor. Sunt incluşi aici cei care lucrează la negru, populaţia activă în agricultură, precum şi cei plecaţi din ţară. Aceştia reprezintă 28,79% din populaţia activă.

Statisticile oficiale sunt obişnuite cu erorile care fac ca cifrele să arate mai bine. La nivelul lunii iunie, de exemplu, era o diferenţă de 0,4% între rata şomajului raportată de Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM), respectiv 6%, şi cea dată de Eurostat, biroul european de statistică ce lua în calcul o rată de 6,4%. Diferenţa provine din definiţiile cu care lucrează cele două instituţii.

Conform cerinţelor Biroului Internaţional al Muncii (BIM), un şomer este acea persoană care caută în mod „activ“ de muncă. Sunt incluse aici nu neapărat persoanele înscrise la oficiile de şomaj, ci şi cele care ,,au contactat un oficiu al forţelor de muncă, o agenţie de plasare, un angajator, au întrebat cunoştinţele despre aceasta, au publicat sau au studiat cereri de angajare“.

Deci, dacă am lua de bună metodologia Biroului Internaţional a Muncii am putea spune că, teoretic, rata şomajului în România ar depăşi 36% (asta dacă luăm în calcul atât şomerii declaraţi, cât şi cele 2,62 milioane de persoane care nu apar în statistici). Definiţia BIM este folosită de Eurostat la calculul ratei şomajului. În cazul ANOFM, pentru a putea fi considerat şomer, solicitantul de muncă trebuie obligatoriu să fie înscris la oficiile forţelor de muncă, fapt care face ca rata şomajului cu care se mândreau până mai de curând guvernanţii să fie inferioară celei reale.

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, Silviu Bian, introduce un nou concept, adică şomajul de bună voie. Mulţi români au plecat la muncă în străinătate nu pentru că nu şi-ar fi găsit de lucru aici. Mulţi nu vor să se întoarcă, a tras concluzia Silviu Bian, după ce a făcut un sondaj pe cont propriu printre 100 de muncitori din Spania. „Ştiţi câţi voiau să se întoarcă la noi? Unul singur şi acela voia să lucreze pe acelaşi tip de utilaj pe care lucra şi acolo şi voia doar în Hunedoara, de unde era el“, spune acesta. Că situaţia nu e critică în România o dovedeşte faptul că mulţi se prezintă la viză (consemnarea periodică a şomerilor la oficii - n.r.) în salopete de lucru. „Unii au fost deranjaţi de pisică, de soţie, de soacră, certaţi cu munca, cu legea, de aceea au plecat“, afirmă Silviu Bian.

În România rata şomajului înregistrat în luna noiembrie a ajuns la 7,5%. În octombrie, aceasta era de 7,1%. Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene în luna noiembrie era de 683.123 de persoane, faţă de 653.939 de şomeri înregistraţi în octombrie. În douăsprezece dintre cele 42 de judeţe ale ţării, rata şomajului a depăşit 10% la finalul lunii noiembrie. Cea mai mare rată a şomajului s-a înregistrat în judeţele: Mehedinţi (13,7%), Vaslui (13,3%), Alba (12%), Teleorman (11,5%), Dolj (11,1%), Ialomiţa (11%), iar cele mai mici în judeţele Ilfov (2,3%), Timiş (4,4%), Bihor (5,7%).

Potrivit Eurostat, numărul locurilor de muncă disponibile în România este la media regiunii, însă semnificativ mai mic faţă de cel din Europa occidentală. La finele primului semestru al anului erau disponibile în România 56.873 de locuri de muncă. În Slovacia, acesta era de 20.793, în Bulgaria 18.122, iar în Cehia 66.603. Cele mai multe locuri de muncă disponibile se găseau în Germania, respectiv 869.695, în Anglia 445.000 şi Olanda, 152.000. Datele pentru ţări precum Franţa, Italia, Polonia, Ungaria nu erau disponibile.

Sursa: www.cotidianul.ro

Marius Mioc
http://mariusmioc.wordpress.com/

Una din tacticile criminalilor din decembrie 1989 a fost încercarea de a solidariza cu ei pe toţi cei care au slujit, într-un fel sau altul regimul comunist din România. Zvonuri despre primejdii născocite care ar ameninţa pe cei 4 milioane de membri PCR în cazul în care “legionarii” care organizau manifestaţiile anti-FSN ar ajunge la putere au fost parte din campania electorală a anului 1990.

În cei 45 de ani de regim comunist o mare parte a populaţiei a ajuns să colaboreze cu acesta. Orice regim politic care durează atîta timp duce la o acomodare a majorităţii populaţiei, care are interesul legitim să supravieţuiască şi să-şi ducă viaţa de zi cu zi. Nu putea rămîne o parte semnificativă a românilor în stare de permanentă revoltă timp de 45 de ani. Gradul de colaborare este însă foarte diferit. Unii au devenit membri PCR, alţii au mai făcut un pas pe scara colaborării, devenind activişti. Unii au scris poezii sau au ţinut cuvîntări omagiale. Un număr relativ mic a ajuns să se implice în reprimarea celor care aveau păreri politice incomode, dar şi aici există o diferenţiere legată de ce a însemnat această reprimare: uneori refuzul unui paşaport turistic sau a unei repartiţii pentru locuinţă, alteori darea afară din serviciu sau facultate, în cazuri mai grave s-a ajuns şi la trimiterea în puşcărie a oponenţilor regimului. Puţini sînt cei care, în colaborarea lor cu regimul comunist, au ajuns să contribuie la omorîrea unor oameni.

În revendicările revoluţionarilor timişoreni din decembrie 1989, sintetizate în manifestul “A căzut tirania!”, nu se face nici o referire la vreo nevoie de răfuială cu colaboratorii regimului comunist, cu o singură excepţie: punctul III alineatul unu din acel manifest cere “tragerea la răspundere a celor care au dat ordin să se tragă în popor”. Adică, a celor care au contribuit direct la uciderea sau rănirea unor oameni.

Nu ştiu dacă revoluţia din 1989 a fost atît de ferm anticomunistă precum e la modă să se spună azi. Printre afirmaţiile făcute de la balconul Operei din Timişoara au fost şi unele precum “nu vrem capitalismul, vrem un socialism democratic” (linc), deasemenea s-a scandat numele unor demnitari locali ai PCR (linc). Nu trebuie generalizate aceste lucruri, puteau fi declaraţii tactice, şi au existat în acelaşi timp şi lozinci “Jos comunismul!” sau steaguri cu stema decupată, ceea ce implicit însemna o ruptură de comunism. Revoluţia n-a avut o orientare ideologică clară, ci s-au cerut alegeri libere şi libertate de exprimare. Interzicerea unui partid comunist în România este contrară ideii de libertate de expresie promovată în decembrie 1989, de aceea eu consider inoportună o lege a interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, care figurează pe lista de revendicări dintr-un nou apel semnat de Sorin Ilieşiu, Ana Blandiana, Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu, Valeriu Stoica, Dorin Tudoran, Romulus Rusan, Mihai Şora, Ioana Boca, Şerban Rădulescu Zoner (linc).

Însă, a existat consens deplin printre oameni de pe stradă că trebuie acţionat împotriva criminalilor comunişti. Nu împotriva celor 4 milioane de membri PCR, dar în mod cert împotriva celor, puţini, care, în acţiunea lor de sprijinire a regimului Ceauşescu vărsaseră sînge românesc.

La 20 de ani de la revoluţie vedem că se aduc acuzaţii vehemente unor sprijinitori mărunţi ai regimului, se dau publicităţii liste de informatori ai securităţii, dar exact criminalilor comunişti li se face o propagandă intensă pentru a fi consideraţi de opinia publică nu doar nevinovaţi, ci chiar eroi ai neamului. Se doreşte ridicarea unei statui la Tîrgu Mureş pentru generalul-criminal Ştefan Guşă, deşi faptele sale de la Timişoara sînt bine cunoscute. Victor Atanasie Stănculescu este înfăţişat de unele mijloace de informare în masă ca omul care ar fi salvat revoluţia. Vasile Milea continuă să aibe străzi denumite cu numele său în multe oraşe ale ţării. Paul Niculescu Mizil, membru al C.P.Ex. care a aprobat deschiderea focului împotriva revoluţionarilor este declarat “opozant al clanului Ceauşescu” de un ziar care se pretinde anticomunist (linc).

Cei enumeraţi mai sus nu sînt simpli comunişti, ci criminali comunişti, adică oameni care au împins colaborarea cu regimul Ceauşescu pînă la a provoca moartea unor români care se opuneau acestui regim. Un Adrian Păunescu sau un Corneliu Vadim Tudor sînt, din punctul meu de vedere, mai puţin vinovaţi, fiindcă odele în cinstea lui Ceauşescu sînt un lucru mai puţin rău decît crima. Ceea ce îi compromite pe cei doi este solidarizarea lor ulterioară cu făptaşii crimelor, dar atunci cînd această solidarizare este răspîndită în întreg spectrul politic, inclusiv în cel declarat “anticomunist”, vina lor se diluează.

În paralel cu declararea drept eroi a unor criminali comunişti, observ manifestarea unei maxime intransigenţe faţă de persoane care au făcut mici compromisuri cu regimul. Nici măcar foştii dizidenţi nu scapă de asta. Asociaţia Civic Media (linc) o acuză pe dizidenta Ana Blandiana că a scris cîteva poezii pro-comuniste (într-una din ele apare stihul “slavă veşnică lui Lenin!”) şi că a călătorit în străinătate, împreună cu soţul ei Romulus Rusan, în perioada comunistă. Lui Mircea Dinescu nu i s-a găsit nimic condamnabil în ceea ce a scris, dar s-a găsit o fotografie în care apare la vreo 2 metri de Ceauşescu, într-un grup de mai multe persoane, la o vizită a fostului şef al statului (linc). Motiv pentru a-l declara printre cei care s-au ocupat cu “slujirea lui Ceauşescu”. Interesant că acelaşi Victor Roncea, care a lansat aceste acuzaţii, manifestînd maximă intransigenţă anticomunistă, publică în “Ziua” articolul “Dreptate pentru generalul Iulian Vlad” (linc), în care cere reabilitarea acestui înalt demnitar al regimului Ceauşescu, condamnat penal pentru faptele sale din decembrie 1989, care chipurile ar fi contribuit la “salvarea ţării de ocupaţia militară rusească”. În acest scop, i se crează lui Vlad imaginea de om îngrijorat de prezenţa unui comunist în fruntea ţării, fiind citată o replică pe care ar fi dat-o unei persoane neidentificate. Interesantă această intransigenţă anticomunistă, care îmbină revolta faţă de poeţii care au scris cu ani în urmă poezii în cinstea PCR sau n-au scris nimic de felul ăsta, dar au stat la un moment dat la doi metri de Ceauşescu, cu apologia celui care a fost chiar şeful sistemului represiv comunist.

Un asemenea anticomunism, care se arată intransigent cu cei care au săvîrşit mici compromisuri cu regimul dar iertător cu marii şefi ai regimului, inclusiv cu cei care în decembrie 1989 s-au mînjit cu sînge românesc, sună fals şi promovarea sa nu va face decît să compromită noţiunea de anticomunism în rîndul populaţiei. Poate unii asta urmăresc. Este nevoie de o diferenţiere între comunişti şi criminali comunişti, aşa cum a fost spiritul original al revoluţiei din 1989. În acelaşi timp, lupta anticomunistă nu se poate duce cu metode comuniste (sau se poate duce, dar eu nu voi participa la aşa ceva). Aş fi apreciat mai mult dacă Sorin Ilieşiu şi compania, în loc să propună “legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum şi a actelor de negare a crimelor şi fărădelegilor regimului comunist”, ar fi luat atitudine împotriva primarului PD-L de Tîrgu Mureş Dorin Florea care susţine ridicarea unei statui a criminalului comunist Ştefan Guşă în oraş. Nu mă refer la o cerere de băgare în puşcărie a lui Dorin Florea ca “apologet” al comunismului sau “negaţionist” al fărădelegilor acestuia, ci la sancţionarea politică a acestuia.

Barack Hussein Obama, presupusul comandant suprem al imperiului nord-american şi senior al războiului “lumii libere“, a mers la Oslo să-şi ridice premiul Nobel pentru pace. Acest paradox, deja destul de comun în carnavalul premiilor academiei suedeze, nu pare să-l fi făcut pe Hussein Obama să tresară prea mult. El a apărat în discursul de mulţumire “războiul just“
ca mijloc de obţinere a păcii.

“Războiul just” pentru Hussein Obama înseamnă să organizeze lovituri de stat în ţări precum Honduras, să umple cu baze militare Columbia pentru a lupta împotriva “narcotraficului” şi, în trecere, împotriva ALBA, să continue să trimită asasini în Afganistán pentru a lupta împotriva acestei entelehii despre care nimeni nu ştie realmente ce e, Al Qaeda, formată din vechi recruţi CIA din timpul luptei sale împotriva URSS, sau să încerce să umple de scuturi “defensive” Europa de Est pentru a ţine piept unui imaginar atatc al Rusiei, Iranului, armatelor răului unite într-o confederaţie.

Aşa cum scria zilele trecute Fidel Castro în articolul său despre cinismul lui Hussein Omaba, care în timp ce îşi primeşte premiul trimite şi mai mulţi soldaţi pentru a accelera invazia în Afganistán, preşedintele Statelor Unite se aseamănă din ce în ce mai mult cu George Bush Jr., deşi îşi îndulceşte din când în când discursurile pentru a-i păcăli pe creduli.

Omul negru care continuă politica albilor, pacifistul care susţine războaiele din lume, democratul care organizează lovituri de stat (mascate în democraţii frauduloase), creştinul care îşi ascunde trecutul musulman, este un bărbat prea cinic şi ipocrit pentru a face altceva decât ceea ce face: foloseşte libertatea pentru a justifica cuceririle, invaziunile şi impunerile economice, justifică drept luptă împotriva traficului de droguri interesul său în a-l controla, caută pacea prin intermediul masacrelor militare, luptă împotriva presupusului terorism prin intermediul terorii, al torturii şi al ilegalităţii.

În timp ce primea premiul Nobel, mii de persoane din lume sufereau în închisori ilegale create de către ţara sa, în state masacrate de armatele sale, în mâinile grupurilor paramilitare organizate şi finanţate de Washington, în ghetoruri moderne în care popoarele originare suferă cizma sionismului pe care SUA îl sprijină şi toate astea în numele “păcii”. Şi astfel am putea să întocmim o lungă listă de crime pe care armata lui Hussein Obama le va perpetua zi după zi în numele “războiului just” (eufemism care ascunde obiectivul tuturor imperiilor: controlul economic).

Cum sună, atunci, cuvântul “pace” în gura unei persoane atât de ipocrite, atât de cinice, atât de mincinoase precum Hussein Obama, demn urmaş al predecesorilor săi imperiali?
Pe buzele sale, cuvântul “pace”, mai mult decât speranţă, dă greaţă.

Evenimentele legate de alegerile de duminica 6 decembrie au suscitat multe comentarii, pline de dezamagire, de indignare, chiar de resemnare, vina fiind data de unii pe lipsa de constiinta cetateneasca a numerosi alegatori. Dintre aceste comentarii, cel care este cel mai aproape de sentimentele care ma incearca, este articolul de mai jos al d-nei Gabriela Cretu, publicat astazi in "Cronica Romana". Si in care dansa vorbeste cu durere despre Stanga autentica. Iata de ce am considerat ca e bine ca el sa fie cunoscut si de cititorii acestui blog .
N. Raducanu


DEMOCRATIE MIMATA
de Gabriela Cretu

Salvati mama tara! Resuscitati copilul si puneti-l in incubator; poate supravietuieste. Tocmai era pe cale sa se nasca... Daca nu s-ar fi inventat internetul, cu dezmatul de cuvinte pe care il face posibil, asa ar fi sunat probabil telegrama cu sfaturile de urmat dupa ultimul nostru test de democratie. Se implinesc, peste doua saptamani, cei douazeci de ani pe care Silviu Brucan, optimist, ii credea necesari pentru ca sa ne insusim valorile si regulile de functionare ale societatilor democratice. In acest an, ar fi trebuit sa absolvim; cu brio sau nu, era timpul sa dovedim ca am trecut prin aceasta scoala dificila. Alegerile pe care le-am facut, la douazeci de ani de la Revolutie, arata doar ca este o disciplina la care suntem repetenti; nenorocirea este ca istoria nu poate fi repetata... O majoritate a decis ca doreste un parlament mic, cu o singura camera si un presedinte mare, cu multe camere - un presedinte peste Guvern, Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii, unul care sa conduca Armata si Serviciile Secrete. O majoritate a decis ca nu vrea institutii democratice care sa functioneze, ci o mana forte, care sa ne guverneze; o mana forte imaginara, dar cu o vointa de Putere foarte reala.Ce ne asteapta in acest moment de bilant nu seamana cu viitorul dorit, dar mie imi aminteste mult de trecutul respins. In 1989, nu am vrut o schimbare pentru ca-mi era foame; nu-mi era foame. Nici celor aproape 30% dintre romani, care astazi traiesc sub pragul saraciei, nu le era mai foame. Nu am trait Revolutia cu o speranta indescriptibila pentru ca imi placea capitalismul salbatic; nu-mi placea atunci, nu-mi place nici acum. Oricum, daca mi-ar fi placut capitalismul, nu as fi numit acea schimbare revolutie; poate doar contrarevolutie. Nimeni nu a mai vazut o revolutie de la socialism la capitalism... Imi placea egalitatea in actiune si in respect; toti egali si egali cu zero nu are nimic in comun cu socialismul sau cu democratia; cum nu are nicio legatura cu democratia egalitatea in supunere. Imi placea, ca si acum, democratia autentica si uram serviciile secrete. Voiam sa-mi inchipui ca oamenii decid pentru ei insisi, ca pot si trebuie sa traiasca fara suspiciunea permanenta, fara telefoane ascultate, intalniri inregistrate, fara teama ca isi vor rata viitorul pentru ca indraznesc sa critice erorile regimului... Am, astazi, aceleasi sentimente. Dar atunci nu-mi era frica; multi gandeau la fel, nu ma simteam singura. Acum imi este. Din 2005, februarie, nu-mi amintesc cat, am inceput sa semnalez public si sistematic derivele antidemocratice ale presedintelui Romaniei; nu numai ale presedintelui. Am continuat. Am vazut cum ideile mele banale si de bun-simt, la inceput singulare, incep sa fie impartasite si de altii. M-am bucurat. Nu pentru ca existau derive sau pentru ca se dovedea ca aveam dreptate, ci pentru ca am citit in aceasta treptata modificare a atitudinilor un semn de democratizare, de sensibilizare la abuz si excese. Se pare ca era doar o iluzie; democratia noastra simplificata (sau mimata) se reduce doar la o batalie electorala, urmata de o miscare de trupe intr-un singur sens - de la invins la invingator; cel mai adesea, miscarea este de buna-voie si nesilita de nimeni.Critica sociala insasi depinde de cine pierde si cine castiga. Castigatorul ia totul; despre ceilalti competitori auzim ca unul a pierdut deja tara, altul ar putea pierde partidul, iar al treilea guvernul. Adancimea unor asemenea observatii are subtirimea firului de par. Cunoscatorii, chiar si superficiali, ai mecanismelor electorale stiu ca nici macar batalia prezidentiala nu este intre persoane; e vorba de o confruntare intre organizatii, idei, programe, intre partidele politice. O data cu aceasta controversata realegere, Stanga autentica este cea care a pierdut batalia pentru ca ea ar fi trebuit sa fie marele castigator.Nu a fost sa fie asa; gurile rele spun ca si-au varat si altii coada; suspectam serviciile; am vazut mogulii; nu pe scena, ca alte dati, dar vocali...Incepand de luni, purtatorii de cuvant ai mogulilor au schimbat discursul. Puteti fi linistit, domnule Presedinte in functie (si reales)! Sunt pline televiziunile pe care le criticati de ironii (a se considera un eufemism) la adresa ciuruitului principal; Puterea reinnoita va spala in scurt timp si imaginea manjita. Ceea ce nu spune nimeni la televizor este ca ciuruit nu este adversarul politic; ciuruita este Romania. Nu pentru ca l-a pierdut pe Mircea Geoana; pentru ca v-a castigat pe dumneavoastra. La Copenhaga, reprezentanti din mai toate statele lumii s-au adunat cu intentia sa schimbe lumea – modul de a trai, de a produce si consuma, comportamentele... Nu stiu cine reprezinta Romania acolo, dar stiu ca noua ne este foarte dificil sa ne schimbam macar pe noi insine.

Intenţia de fraudă este singura explicaţie logică pentru gestul incredibil făcut aseară de Traian Băsescu: încălcând legea electorală, acesta şi-a proclamat victoria (avansând fix cifra dată acum de BEC) cu patru minute înainte de ora 19, când se închidea votarea. A urmat “numărătoarea paralelă” a PD-L, care a scos din plărie fix acelaşi scor (50.3% Traian Băsescu) iar acum se încearcă, prin presiune mediatică, forţarea PSD şi PNL să accepte “verdictul urnelor” scos la vopsea de Blaga şi compania.


Petitie: "Opriti FRAUDAREA ALEGERILOR"

destinatar: Biroul Electoral Central

Domnule Presedinte al Biroului Electoral Central,

Suntem alegatori care ne-am exercitat dreptul constitutional si democratic de a ne alege presedintele tarii. Am votat atat in turul I, pe 22 noiembrie, cat si in turul II, pe 6 decembrie, pentru SCHIMBARE.

Romania este in pragul unei dezbinari. Aceasta dezbinare provine din ambiguitatea rezultatelor din turul II. Este de datoria institutiilor statului sa clarifice situatia care s-a creat, in care un candidat care, ieri, era castigator, astazi a devenit invins. Am vazut cum mass-media a prezentat situatii in care, in anumite localitati, prezenta la vot a depasit cu mult numarul de alegatori inscrisi pe listele electorale. Exemple de acest gen dovedesc, inca o data, ca alegerile din turul II s-au desfasurat intr-un mod nedemocratic.

Suspiciunea si nedumerirea generate de aceasta stare de lucruri poate pune sub semnul intrebarii legitimitatea alegerilor, in general, si a castigatorului, in particular.

De aceea, noi, alegatorii care am votat corect si cinstit, solicitam Biroului Electoral Central RENUMARAREA VOTURILOR SI VERIFICAREA SITUATIILOR DE VOT MULTIPLU.

Daca vrem sa devenim o tara cu adevarat europeana, trebuie sa eliminam orice suspiciune legata de respectarea procedurilor democratice. Atat in interiorul tarii, cat si in exteriorul ei, trebuie sa risipim confuzia alegerilor fraudate. In caz contrar, democratia si dreptul nostru la vot vor deveni notiuni desarte care sa acopere un regim autoritar, incorect si injust.

Batalia electorala trebuie sa fie una corecta. De dumneavoastra, reprezentantii Biroului Electoral Central depinde daca Romania va merge unita inainte sau daca va ramane dezbinata pentru inca un mandat de cinci ani. De aceea, solicitam inca o data, verificarea atenta a tuturor proceselor verbale si a cazurilor de vot multiplu.

Initiativa sustinuta de alegatorii romani indiferent de optiunea lor politica.



Opriti FRAUDAREA ALEGERILOR

Acesta este un text pe care l-am publicat si in blogul personal pentru spaniolii care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în România, de aceea anumite pasaje din text sunt explicaţii ale unor lucruri pe care românii le ştiu.

Ieri am avut „şansa” să asist la încercarea de a vota într-o secţie specială din România, mai concret, la secţia de vot specială din autogara Filaret, aproape de centrul Bucureştiului. „Secţia specială” de vot îşi justifică existenţa doar prin dificultatea de a avea reşedinţă în România în alt oraş decât cel natal.

A-ţi stabili reşedinţa în România este extrem de complicat, deoarece trebuie să prezinţi la poliţie actul de proprietate a locuinţei unde trăieşti sau ca proprietarul să te ia în spaţiu sau, în cazul unei vize de flotant, să vină cu tine la poliţie cu contractul de închiriere şi alte documente. Cum 90 la sută dintre chiriaşi nu au contract, mii de cetăţeni care locuiesc în Bucureşti sau în alte oraşe mari, având serviciul acolo sau studiind, continuă să fie rezidenţi în locul natal, ceea ce înseamnă că ar trebui să meargă să voteze acolo.

Pentru a evita acest lucru, se deschid aşa-numitele secţii speciale, unde toţi cetăţenii care nu au reşedinţa în oraşul în care locuiesc, ca şi cei ce tranzitează oraşul, pot merge să îşi exercite dreptul de vot. În aceste secţii nu există liste de electori, ci fiecare persoană completează un fel de declaraţie cum că nu a mai votat în altă parte şi... punct. După cum vedeţi, un câmp propice pentru frauda electorală... Şi în Spania se fură voturi, dar aici frauda trebuie că e un adevărat festin.

În România, secţiile electorale se deschid la 7 dimineaţa şi se închid la 21.00, dar de la primele ore ale dimineţii televiziunile anunţau mari aglomeraţii la secţiile de vot speciale, aşa că persoana pe care am însoţit-o la vot a decis să meargă mai târziu.Când am ajuns la autogara Filaret am văzut panorama dezolantă a cozii care se formase în faţa uşii secţiei de vot. Curtea autogării era, nici mai mult, nici mai puţin decât anticamera sălii unde se aflau comisia şi urna de vot. Erau acolo cam 40 de persoane. Era destul de frig şi coada părea destul de lungă. Totuşi, în condiţii normale, în 20 de minute am fi putut ajunge la uşă, dar dezorganizarea comisiei de vot era atât de mare încât o oră mai târziu (am ajuns acolo la 20, iar ei au închis votul la 20.57) încă mai erau oameni afară, îngheţaţi. În plus, aşa cum am spus, cu câteva minute înainte de ora 21.00, exact când ajunsesem noi la uşă, preşedintele secţiei a decis să oprească procesul de votare.

În Spania, de exemplu, urnele se închid la ora 20.00, dar, conform legii electorale,

„La ora 20.00, preşedintele va anunţa, cu voce tare, că votul se va încheia, fiindu-le permis să voteze electorilor care se află în incintă”.

Nu cunosc ce spune legea electorală în România (nici măcar poliţiştii români nu ştiu sau cel puţin au refuzat să spună), dar conform unei logici minime, respectuos şi raţional ar fi să li se permită celor care au ajuns acolo înainte de ora 21.00 şi au aşteptat o bună bucată de timp să voteze şi, cel mult să se închidă uşa de acces în incintă la ora 21.00. În acest caz, nimeni nu a anunţat nimic şi pur ci simplu ne-au închis uşa în nas celor care aşteptam acolo (în „anticameră”, o curte friguroasă şi umedă). În plus, din aceeaşi lipsă de respect, nici poliţiştii de acolo, vreo 9 la număr, nici membrii comisiei de vot nu au dat nici o explicaţie la plângerile cetăţenilor, mai mult, unul dintre cei dinăuntru a fost curios să ştie „în ce calitate pretind oamenii date despre comisia electorală”. Eu, în acel maoment, m-am simţit indignat. „Nu e suficientă calitatea de cetăţean?”.

Deja nu îmi venea să cred... Păi să vedem. Nu ne-au bombardat în toată campania electorală cu îndemnuri de a merge la vot, fiindcă alegerile sunt importante şi votul, un drept esenţial al cetăţeanului? Atunci? Cum e posibil ca organizarea să fie atât de proastă şi să trateze persoanele care vin la vot ca şi când acestea nu merită să fie respectate, să fie lăsate să aştepte la coadă în frig şi să nu aibă nici măcar dreptul la informarea corectă asupra votului sau să reclame o ilegalitate?

Nu vreau să îmi imaginez cum e să votezi într-un oraş dintre-o zonă săracă a României dacă în Bucureşti e un dezastru. Cert este că şi în primul tur am fost pe post de însoţitor, dar atunci a fost totul mult mai organizat (era într-un oraş din Transilvania). În ciuda dispreţului cu care au fost trataţi ieri zeci de cetăţeni, la final, majoritatea celor care au fost privaţi de dreptul la vot au plecat acasă fără să protesteze şi doar cinci persoane, şase cu mine, am rămas la uşă cerând explicaţii (pe care nimeni nu ni le-a dat).

Adevărul e că, în ciuda faptului că doar însoţeam pe cineva şi nu aş fi votat dacă aş fi avut dreptul să o fac, în turul doi, m-am întors acasă indignat şi cu picioarele destul de îngheţate.

In 5 ani Traian Basescu a devenit el insusi stapanul sistemului ticalosit. Iata cine a crescut in umbra sa si care este adevarata "majoritate" pe care o sustine:

Radu Berceanu a facut afaceri de 700 milioane de euro cu Ministerul Transporturilor, dovedind ca este cel mai bun dintre "baietii destepti".

Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, are o firma ce furnizeaza diverse produse companiilor Bombardier, Alstom si Siemens, care la randul lor fac afaceri bune cu statul, mai exact cu Metrorex si CFR, societati aflate culmea in subordinea Ministerului Transporturilor.

AVI SRL, firma al carei patron este Radu Berceanu, livreaza celor trei companii "prietene" ale statului elemente din fibra de sticla, scaune, plafoane de interior, masti frontale si alte componente pentru ramele de tren sau de metrou, dezvaluie revista Saptamana financiara.

Bombardier, Alstom si Siemens - prin societatea Astra Vagoane Calatori - au contracte importante cu Metrorex si SNTCF "CFR Calatori".

Valoarea insumata a contractelor derulate in 7 ani de firmele cu care lucreaza compania ministrului Radu Berceanu a fost de peste 700 de milioane de euro.

Jurnalistii de la SFin mai precizeaza ca, pentru majoritatea contractelor, nu s-a facut licitatie, ci au fost atribuite prin selectii de oferte discretionare.

Adriean Videanu a adunat o avere de 260 milioane de euro din borduri si afaceri cu marmura primita de la stat. Un adevarat mogul! Cand era primar general a cumparat din bani publici borduri de la propria firma. Videanu e de departe cel mai bogat politician.

Modul in care Videanu a dobandit marmura de la Ruschita este de competenta Parchetului. Mai precis, afacerile sale de milioane de euro au la baza exploatarea unor cariere de marmura care in fapt nu ii apartin. Consiliul local Rusca Montana a atentionat, in scris, Fondul Proprietatii de Stat (FPS), la data de 27 ianuarie 1998, ca nu poate privatiza SC Marmosim SA intrucat exista un litigiu pe teren, pentru anularea certificatului de proprietate. Cu toate acestea, la numai 2 zile diferenta, FPS a vandut pachetul majoritar societatii lui Videanu, Titan Mar - Marmosim. In 16 iunie 1998, Consiliul Local Rusca Montana a castigat procesul la Curtea Apel Timisoara, prin sentinta civila nr. 131, anuland ca nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis lui Videanu. Insa, in iunie 1999, la Curtea Suprema, sentinta a fost casata, iar cauza a fost trimisa la rejudecare. Dosarul a fost ingropat, Adriean Videanu exploatand cu sarg carierele de marmura din Ruschita, de pe urma carora obtine profituri imense. "Improprietarirea" l-a propulsat pe Videanu in topul celor mai bogati 300 de romani.

In continuare redau un fragment dintr-un articol publicat in ziarul Ziua. Articolul a fost publicat in decembrie 2007 si se numeste "Bordura de aur". E pacat ca lumea sa uite ce au lasat in urma mogulii lui Basescu, amagita de fumigenele acestuia privitoare la legaturile dintre Vantu sau Patriciu si Geoana.

"Bordurile din granit care au invadat Bucurestiul provin din China. Acestea sunt importate de mai multe firme, printre care si Titan Mar. Preturile cu care ele sunt comercializate difera insa de la caz la caz. Cert este ca cele mai scumpe sunt cele ale societatii familiei Videanu. Astfel, in timp ce o societate din Bucuresti concurenta Titan Mar-ului, careia nu ii vom spune numele, vinde cu 123 RON metrul liniar de bordura, la firma edilului sef, pretul este de 149 RON. Deci cu peste 20% mai mare. Practic este cel mai mare pret existent pe piata la acest produs. Un pret care este insa achitat de constructorii care asfalteaza strazile Bucurestiului. In cazul de fata avem de-a face cu o grava incalcare a legii. Mai exact, fiind vorba de bani publici, firmele drumarilor sunt obligate sa faca selectie de oferte, asa cum prevede OG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica. Numai ca acest lucru nu se intampla, constructorii fiind obligati sa cumpere de la firma lui Videanu. In acest mod, buzunarul lui Videanu se alimenteaza cu milioane de euro, direct proportional cu frauda de la bugetul Primariei Capitalei. Astfel, este usor de dedus saltul primarului general in topul celor mai bogati romani. Numai in ultimul an averea i-a sporit cu 40 de milioane de dolari".

Monica Iacob Ridzi a facut plati umflate si deconturi in valoare de 600.000 de euro de la Ministerul Tineretului. A platit de zece ori mai mult pentru a putea sustine concertele electorale ale Elenei Basescu. Acum e urmarita penal!

Monica Iacob Ridzi nu a putut să răspundă pe ce s-au dus 628.000 de euro, bani alocaţi pentru Ziua Tineretului, scriu jurnaliştii de la Evenimentul Zilei. A ţinut însă să precizeze că sunt şi alte ministere care au cheltuit pentru serbări sume mult mai mari şi în aceste cazuri nimeni nu s-a sesizat. Presa a descoperit că ministerul a alocat peste jumătate de miliard de lei unor firme de apartament, fără licitaţie publică.

Pe atunci Ministrul Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, a contribuit financiar la campania Elenei Băsescu, nespecificand insa care a fost suma exacta: "Foarte puţin (am contribuit n.r.). Nu ştiu cu cât, am să verific. Nu este vorba de foarte mult. Consider că am făcut mult mai mult prin faptul că am sprijinit-o şi am declarat public acest lucru. Sunt costuri pe care, în mod normal, nici nu le contabilizezi".

Puiu Popoviciu a primit pe degeaba un teren de 2 miliarde de euro in Baneasa, iar afacerea a fost repetata la Constanta cu Mircea Basescu, fratele presedintelui. Doi moguli crescuti in sanul lui Basescu.

Proiectul Baneasa din nordul Capitalei, care potrivit unor estimari va ajunge la o valoare de 3-4 miliarde de euro la momentul finalizarii, a fost inceput in anul 2000, cand Ioan Alecu a devenit rectorul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Bucuresti (USAMVB), iar terenul de 221 de hectare pe care se afla fosta ferma Baneasa i-a fost retrocedat universitatii prin Legea 1/2000.

Alecu si Popoviciu au fost retinuti de catre DNA datorita concesionarii terenului de 221 de hectare din nordul Capitalei, care la momentul incheierii acordului valora circa 150 euro/mp, echivalentul a 330 de milioane de euro, iar potrivit DNA, terenul a fost evaluat la doar 1 euro/mp in momentul concesionarii.

***
Fratele preşedintelui a reuşit, în 2006, să concesioneze de la Primăria Techirghiol un teren de 20.000 de metri pătraţi, la un preţ de 10 eurocenţi metrul pătrat pe an. Mai exact, pentru 2 hectare de teren, Mircea Băsescu plăteşte pe an modesta sumă de 2.000 de euro. Angajaţii Primăriei spun că în Techirghiol s-au mai făcut licitaţii, dar nici una pe o suprafaţă atît de mare. Firma prin care Mircea Băsescu a încheiat contractul cu Primăria din Techirghiol a cîştigat licitaţia de concesionare a terenului deşi, în 2005, Fiscul solicitase lichidarea financiară a societăţii, lucru respins de Tribunalul Constanţa, care a decis să mai acorde răgaz firmei lui Băsescu pentru a-şi achita datoriile.

Elena Udrea manevreaza din umbra lui Traian Basescu cele mai mari tunuri financiare. Stapana peste bugetele de la Ministerul Turismului si Ministerul Mediului, Udrea a pregatit pe ultima suta de metri o licitatie secreta de 20 de milioane de euro pentru firmele PD-L.

Deşi licitaţia SIM a fost pregătită asiduu în ultimii trei ani, momentul de derulare a acesteia coincide cu preluarea şefiei de la Mediu de către Elena Udrea, blonda de la Turism. Momentul ales pentru desfăşurarea licitaţiei ridică semne de întrebare, deoarece incertitudinile politice persistă în această perioadă electorală, în care România este condusă de un Guvern demis. Alte instituţii din subordinea MM au implementat astfel de sisteme pe sume mult mai mici de 20 de milioane de euro. Sistemul asemănător achiziţionat de Apele Române a costat 3 milioane de euro.

Teroristul Omar Hayssam l-a ajutat pe Traian Basescu sa devina erou in diversiunea rapirii jurnalistilor. In schimb, presedintele l-a ajutat sa scape. Din rascumpararea platita in Irak lipsesc 4 milioane de dolari. Acesti ar fi fost impartiti intre membri celulei de criza de la Cotroceni.


Grupul de Investigatii Politice sustine ca DGIPI – serviciul secret al Ministerului de Interne – l-a informat pe Basescu despre intentia lui Hayssam de a pleca din tara inca din luna mai 2006, cu o luna si jumatate inainte de fuga. GIP isi bazeaza acuzatiile pe un raport al DGIPI, realizat la scurt timp dupa plecarea sirianului, potrivit caruia acest serviciu ar fi sesizat "potentiala intentie" a inculpatului Omar Hayssam de a parasi Romania si a trimis aceste informatii mai multor institutii si consilierului prezidential Sergiu Medar. Basescu a confirmat existenta acestui raport dar a declarat ca in perioada respectiva a fost internat intr-un spital din Viena si a aflat de informare dupa ce a revenit in tara.

***
"Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent general şi director adjunct al SRI) la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi, asumandu-şi o mare responsabilitate pentru deznodământul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu... Nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro, pe drumul unde trebuia plătită răscumpărarea." - procurorul Ciprian Nastasiu

Costica Costanda a fost preferatul lui Basescu in afacerile cu terenuri retrocedate ilegal. Costanda a primit de la Basescu parcul Bordei si 2 hectare din terenul Primariei din Satul Francez. Rechinul imobiliar a facut un profit de 65 milioane de euro.

Fostul primar general al Capitalei, Traian Basescu, a atribuit 3,3 hectare de teren, in septembrie 2003, interpusilor afaceristului Costica Constanda, prin doua scandaloase dispozitii de primar emise in baza Legii 10/2001 * Terenul valoreaza minimum 33 de milioane de dolari si este situat in Parcul Bordei de langa Lacul Herastrau * Tentativa de a defrisa parcul pentru ca afaceristul Constanda sa-si ridice cateva blocuri cu 13 etaje a scandalizat comunitatea din zona, iar proiectul a fost stopat * Adevarul a iesit insa la lumina: terenul atribuit in proprietate nu putea face obiectul unei retrocedari pe Legea 10, intrucat la data preluarii abuzive de catre comunisti acesta avea regim agricol * Practic, pentru 3,3 hectare de teren extravilan s-au retrocedat de catre Basescu 3,3 hectare in intravilan * Este limpede cine a avut de castigat din combinatie.

Ei sunt ADEVARATA majoritate!