Am citit recent un articol amuzant pe blogul d. Adrian Nastase: «Sinteza de idei pentru PSD». Nu m-am putut abtine sa nu scriu putin despre aceasta «revolutie» in PSD, mai ales dupa ce l-am vazut pe d. Nastase la Antena1 (cred) vorbind despre imburghezirea unor lideri ai partidului.
In articolul mentionat dansul chiar avertizeaza ca "afişarea unui lux exagerat de către liderii partidului nu cadrează cu imaginea unui partid social-democrat". Sigur ca micile scapari mic-burgheze precum colectiile de tablouri, de carti rare, pasiunea pentru vanatoare si colectiile de arme, sunt permise. Nu sunt permise lucruri care bat la ochi (avioanele personale, maybachurile), sfatuind-i parinteste pe cei in cauza sa se axeze mai degraba pe actiunile caritabile (pentru iertarea pacatelor).
Si uite asa, Nastase si-a pus basca pe cap si a pornit lupta de clasa. Intai avertizeaza marile concerne sa nu mai asupreasca poporul ("PSD ar trebui să se poziţioneze ca singura forţă politică care îi apără pe cetăţeni faţă de abuzurile băncilor şi a concernelor multinaţionale") desi PSD-ul a adus una din companiile care au jefuit la modul cel mai urat aceasta tara: Bechtel. In alt loc vorbeste de clasa muncitoare, iar intr-un altul de identificarea cu "o anumita clasa" (a fost mai prudent aici) etc.
Noua linie ideologică e plina de astfel de lozinci spuse pe jumatate (gen "Sa zdrobim inegalitatea si...sa salvam sectorul bancar!"). Chiar si asa, in final, Nastase se scuza oarecum pentru «curajul» de mai sus si ii lasa pe stapani sa inteleaga ca a fost vorba de o gluma, de o strategie de marketing politic (pe timp de criza e la moda sa vopsim in rosu gărduleţul roz al social-democratiei de dreapta): "PSD ar trebui să se apropie mai mult de reprezentanţii mediul bancar extern şi de mediul serviciilor, acestea fiind adevăratele forţe care fac posibilă câştigarea logistică a alegerilor". In alt loc isi arunca iar cenusa in cap: "Trebuie accentuat faptul că PSD nu este un partid comunist" etc.
Frumoasa echilibristica! Tipica pentru un social-democrat de dreapta care face intotdeauna jocurile neoliberalismului si respecta interesele corporatiilor cu mai mult zel decat liberalii insisi, de frica sa nu fie considerat comunist. O noua stanga nu va putea sa apara niciodata din sanul unui partid preocupat sa «nu deranjeze», partid care sta in coada partidelor de dreapta cersind cateva functii in guvern (desigur sub pretextul ca atata se poate face: "contextul internaţional este nefavorabil stângii, neoliberalismul continuă să fie dominant, ideologic şi instituţional").
Social-democratia de dreapta este preocupata sa respecte cu sfintenie cadrul ingust trasat de stapanii neoliberali, dicolo de care nu se mai afla chipurile decat paria, forţele sovietice, anarhistii inarmati cu bombe, persoane cu convingeri antidemocratice etc. Social democratii au crezut aceasta poveste si asa ca ei sunt preocupati "să fie promotorul unei economii sociale de piaţă", "să se apropie mai mult, să-şi explice viziunea acelor angajaţi din mediul privat" (eventual direct patronii), sa se apropie de reprezentantii mediului bancar extern, de "atragerea de investiţii occidentale prin oferirea de facilităţi fiscale, concesionare de terenuri şi forţă de munca ieftină" etc.
Cam acestea sunt directiile social-democratiei de dreapta, aflata in coada neoliberalismului mondial si in serviciul corporatiilor. O politica care a lasat mînă libera corporatiilor sa se imbogateasca, redistribuind prea putin la nivelurile de jos ale societatii.
Pe blogul colaboratorului nostru N.Raducanu am gasit cateva aprecieri corecte privitoare la evolutia laburistilor, aprecieri aplicabile si social-democratilor romani: "Ideea de baza a laburistilor in ultima jumatate de secol a fost ca socialismul nu e necesar deoarece sistemul capitalist poate genera mai multa bogatie decat oricare alt sistem, iar singurul lucru pe care stanga trebuie sa-l faca e sa asigure o mai justa distributie a ei. Dar din 1970, odata cu accelerarea globalizarii, acest lucru a devenit tot mai dificil si, in cele din urma a subminat baza traditionala a partidului laburist, ca de altfel a tuturor partidelor social-democrate. Incepand din 1997 partidul laburist si-a insusit integral ideologia, mai bine spus teologia, fundamentalismului pietii libere globale. Marea Britanie si-a dereglementat pietele, si-a vandut industriile celui ce a oferit mai mult, a incetat de a mai produce pentru export si si-a investit toti banii in servicii financiare, devenind paradisul banilor spalati."
Aceasta este si noul drum pe care se incadreaza PSD, numai ca fiind criza, este nevoie de cateva parole stangiste pentru a da un nou look acestui fals socialism. O Noua Stanga trebuie sa preia stafeta de la batrana social-democratie, obosita si doborata in genunchi in fata neoliberalismului. Aceasta Noua Stanga trebuie sa lupte pentru a construi o alta Uniune Europeana: autonoma fata de hegemonia americana, alternativa la capitalism ca model social si politic, activa impotriva militarizarii tot mai accentuate si a razboiului, in favoarea protectiei mediului inconjurator si a respectarii drepturilor omului, inclusiv a celor sociale si economice.
In articolul mentionat dansul chiar avertizeaza ca "afişarea unui lux exagerat de către liderii partidului nu cadrează cu imaginea unui partid social-democrat". Sigur ca micile scapari mic-burgheze precum colectiile de tablouri, de carti rare, pasiunea pentru vanatoare si colectiile de arme, sunt permise. Nu sunt permise lucruri care bat la ochi (avioanele personale, maybachurile), sfatuind-i parinteste pe cei in cauza sa se axeze mai degraba pe actiunile caritabile (pentru iertarea pacatelor).
Si uite asa, Nastase si-a pus basca pe cap si a pornit lupta de clasa. Intai avertizeaza marile concerne sa nu mai asupreasca poporul ("PSD ar trebui să se poziţioneze ca singura forţă politică care îi apără pe cetăţeni faţă de abuzurile băncilor şi a concernelor multinaţionale") desi PSD-ul a adus una din companiile care au jefuit la modul cel mai urat aceasta tara: Bechtel. In alt loc vorbeste de clasa muncitoare, iar intr-un altul de identificarea cu "o anumita clasa" (a fost mai prudent aici) etc.
Noua linie ideologică e plina de astfel de lozinci spuse pe jumatate (gen "Sa zdrobim inegalitatea si...sa salvam sectorul bancar!"). Chiar si asa, in final, Nastase se scuza oarecum pentru «curajul» de mai sus si ii lasa pe stapani sa inteleaga ca a fost vorba de o gluma, de o strategie de marketing politic (pe timp de criza e la moda sa vopsim in rosu gărduleţul roz al social-democratiei de dreapta): "PSD ar trebui să se apropie mai mult de reprezentanţii mediul bancar extern şi de mediul serviciilor, acestea fiind adevăratele forţe care fac posibilă câştigarea logistică a alegerilor". In alt loc isi arunca iar cenusa in cap: "Trebuie accentuat faptul că PSD nu este un partid comunist" etc.
Frumoasa echilibristica! Tipica pentru un social-democrat de dreapta care face intotdeauna jocurile neoliberalismului si respecta interesele corporatiilor cu mai mult zel decat liberalii insisi, de frica sa nu fie considerat comunist. O noua stanga nu va putea sa apara niciodata din sanul unui partid preocupat sa «nu deranjeze», partid care sta in coada partidelor de dreapta cersind cateva functii in guvern (desigur sub pretextul ca atata se poate face: "contextul internaţional este nefavorabil stângii, neoliberalismul continuă să fie dominant, ideologic şi instituţional").
Social-democratia de dreapta este preocupata sa respecte cu sfintenie cadrul ingust trasat de stapanii neoliberali, dicolo de care nu se mai afla chipurile decat paria, forţele sovietice, anarhistii inarmati cu bombe, persoane cu convingeri antidemocratice etc. Social democratii au crezut aceasta poveste si asa ca ei sunt preocupati "să fie promotorul unei economii sociale de piaţă", "să se apropie mai mult, să-şi explice viziunea acelor angajaţi din mediul privat" (eventual direct patronii), sa se apropie de reprezentantii mediului bancar extern, de "atragerea de investiţii occidentale prin oferirea de facilităţi fiscale, concesionare de terenuri şi forţă de munca ieftină" etc.
Cam acestea sunt directiile social-democratiei de dreapta, aflata in coada neoliberalismului mondial si in serviciul corporatiilor. O politica care a lasat mînă libera corporatiilor sa se imbogateasca, redistribuind prea putin la nivelurile de jos ale societatii.
Pe blogul colaboratorului nostru N.Raducanu am gasit cateva aprecieri corecte privitoare la evolutia laburistilor, aprecieri aplicabile si social-democratilor romani: "Ideea de baza a laburistilor in ultima jumatate de secol a fost ca socialismul nu e necesar deoarece sistemul capitalist poate genera mai multa bogatie decat oricare alt sistem, iar singurul lucru pe care stanga trebuie sa-l faca e sa asigure o mai justa distributie a ei. Dar din 1970, odata cu accelerarea globalizarii, acest lucru a devenit tot mai dificil si, in cele din urma a subminat baza traditionala a partidului laburist, ca de altfel a tuturor partidelor social-democrate. Incepand din 1997 partidul laburist si-a insusit integral ideologia, mai bine spus teologia, fundamentalismului pietii libere globale. Marea Britanie si-a dereglementat pietele, si-a vandut industriile celui ce a oferit mai mult, a incetat de a mai produce pentru export si si-a investit toti banii in servicii financiare, devenind paradisul banilor spalati."
Aceasta este si noul drum pe care se incadreaza PSD, numai ca fiind criza, este nevoie de cateva parole stangiste pentru a da un nou look acestui fals socialism. O Noua Stanga trebuie sa preia stafeta de la batrana social-democratie, obosita si doborata in genunchi in fata neoliberalismului. Aceasta Noua Stanga trebuie sa lupte pentru a construi o alta Uniune Europeana: autonoma fata de hegemonia americana, alternativa la capitalism ca model social si politic, activa impotriva militarizarii tot mai accentuate si a razboiului, in favoarea protectiei mediului inconjurator si a respectarii drepturilor omului, inclusiv a celor sociale si economice.
